opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

GRATINARE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

GRATINARE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

gratinare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: gratina] Acoperire a unor alimente cu pesmet și coacerea lor.

GRATINARE s.f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. ♦ Formarea unei cruste rumene la suprafața preparatelor culinare prin expunere la temperatură ridicată în cuptor. [< gratina].

GRATINA, gratinez, vb. I. Tranz. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le coace în cuptor. – Din fr. gratiner.

gratina vt [At: DN2 / Pzi: ~nez / E: fr gratiner] (D. alimente) A acoperi cu pesmet și a coace.

GRATINA, gratinez, vb. I. Tranz. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le da la cuptor. – Din fr. gratiner.

GRATINA vb. I. tr. A prepara un graten (1) [în DN]. [P.i. -ez. / < fr. gratiner].

GRATINA vb. tr. a prepara un graten (1). (< fr. gratiner)

A GRATINA ~ez tranz. (mâncăruri) A coace în cuptor (presărând cu pesmet). /<fr. gratiner

Ortografice DOOM

gratinare s. f., g.-d. art. gratinării; pl. gratinări

gratinare s. f., g.-d. art. gratinării; pl. gratinări

gratinare s. f., g.-d. art. gratinării; pl. gratinări

gratina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gratinez, 3 gratinează; conj. prez. 1 sg. să gratinez, 3 să gratineze

gratina (a ~) vb., ind. prez. 3 gratinează

gratina vb., ind. prez. 3 sg. gratinează

Jargon

GRATINA, gratinez, vb. I tranz. A realiza o crustă la suprafața unui preparat culinar, prin rumenire la cuptor; pentru a obține o crustă frumoasă, în mod curent suprafața preparatului se acoperă cu un strat de brânză sau pesmet.

Intrare: gratinare
gratinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gratinare
  • gratinarea
plural
  • gratinări
  • gratinările
genitiv-dativ singular
  • gratinări
  • gratinării
plural
  • gratinări
  • gratinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: gratina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gratina
  • gratinare
  • gratinat
  • gratinatu‑
  • gratinând
  • gratinându‑
 singular plural
  • gratinează
  • gratinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gratinez
 (să)
  • gratinez
  • gratinam
  • gratinai
  • gratinasem
a II-a (tu)
  • gratinezi
 (să)
  • gratinezi
  • gratinai
  • gratinași
  • gratinaseși
a III-a (el, ea)
  • gratinează
 (să)
  • gratineze
  • gratina
  • gratină
  • gratinase
plural I (noi)
  • gratinăm
 (să)
  • gratinăm
  • gratinam
  • gratinarăm
  • gratinaserăm
  • gratinasem
a II-a (voi)
  • gratinați
 (să)
  • gratinați
  • gratinați
  • gratinarăți
  • gratinaserăți
  • gratinaseți
a III-a (ei, ele)
  • gratinează
 (să)
  • gratineze
  • gratinau
  • gratinară
  • gratinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gratinare, gratinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Formarea unei cruste rumene la suprafața preparatelor culinare prin expunere la temperatură ridicată în cuptor. DN
etimologie:
  • vezi gratina DEX '09 DEX '98 DN

gratina, gratinezverb

  • 1. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le coace în cuptor. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.