2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

gratinare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: gratina] Acoperire a unor alimente cu pesmet și coacerea lor.

GRATINÁRE s.f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. ♦ Formarea unei cruste rumene la suprafața preparatelor culinare prin expunere la temperatură ridicată în cuptor. [< gratina].

GRATINÁ, gratinez, vb. I. Tranz. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le coace în cuptor. – Din fr. gratiner.

gratina vt [At: DN2 / Pzi: ~nez / E: fr gratiner] (D. alimente) A acoperi cu pesmet și a coace.

GRATINÁ, gratinez, vb. I. Tranz. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le da la cuptor. – Din fr. gratiner.

GRATINÁ vb. I. tr. A prepara un graten (1) [în DN]. [P.i. -ez. / < fr. gratiner].

GRATINÁ vb. tr. a prepara un graten (1). (< fr. gratiner)

A GRATINÁ ~éz tranz. (mâncăruri) A coace în cuptor (presărând cu pesmet). /<fr. gratiner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gratináre s. f., g.-d. art. gratinắrii; pl. gratinắri

gratináre s. f., g.-d. art. gratinării; pl. gratinări

gratiná (a ~) vb., ind. prez. 3 gratineáză

gratiná vb., ind. prez. 3 sg. grátinează


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRATINA, gratinez, vb. I tranz. A realiza o crustă la suprafața unui preparat culinar, prin rumenire la cuptor; pentru a obține o crustă frumoasă, în mod curent suprafața preparatului se acoperă cu un strat de brânză sau pesmet.

Intrare: gratinare
gratinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gratinare
  • gratinarea
plural
  • gratinări
  • gratinările
genitiv-dativ singular
  • gratinări
  • gratinării
plural
  • gratinări
  • gratinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: gratina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gratina
  • gratinare
  • gratinat
  • gratinatu‑
  • gratinând
  • gratinându‑
singular plural
  • gratinea
  • gratinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gratinez
(să)
  • gratinez
  • gratinam
  • gratinai
  • gratinasem
a II-a (tu)
  • gratinezi
(să)
  • gratinezi
  • gratinai
  • gratinași
  • gratinaseși
a III-a (el, ea)
  • gratinea
(să)
  • gratineze
  • gratina
  • gratină
  • gratinase
plural I (noi)
  • gratinăm
(să)
  • gratinăm
  • gratinam
  • gratinarăm
  • gratinaserăm
  • gratinasem
a II-a (voi)
  • gratinați
(să)
  • gratinați
  • gratinați
  • gratinarăți
  • gratinaserăți
  • gratinaseți
a III-a (ei, ele)
  • gratinea
(să)
  • gratineze
  • gratinau
  • gratina
  • gratinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gratinare

  • 1. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Formarea unei cruste rumene la suprafața preparatelor culinare prin expunere la temperatură ridicată în cuptor.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi gratina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

gratina

  • 1. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le coace în cuptor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: