13 definiții pentru grandilocvență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. Folosire afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.

grandilocvență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr grandiloquence, it grandiloquenza] Întrebuințare a unui stil sau a unei exprimări emfatice.

GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Întrebuințare afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.

GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. (Franțuzism) Întrebuințare afectată de cuvinte sau de fraze pompoase.

GRANDILOCVÉNȚĂ s.f. Întrebuințare afectată de cuvinte sau fraze; stil bombastic. [Cf. fr. grandiloquence, it. grandiloquenza].

GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. folosire afectată de cuvinte sau fraze; stil bombastic, prețiozitate. (< fr. grandiloquence)

GRANDILOCVÉNȚĂ f. Elocvență sau stil afectat, care abuzează de cuvinte alese și efecte facile. /<fr. grandiloquence


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grandilocvénță s. f., g.-d. art. grandilocvénței

grandilocvénță s. f., g.-d. art. grandilocvénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRANDILOCVÉNȚĂ s. v. afectare.

GRANDILOCVENȚĂ s. afectare, artificialitate, căutare, emfază, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRANDILOCVENȚĂ. Subst. Grandilocvență (livr.), emfază, afectare, prețiozitate (rar), poză; retorism, elocvență, elocință. Stil emfatic, limbaj căutat; gongorism. Retorică, oratorie. Adj. Grandilocvent (livr.), emfatic, retoric, afectat, căutat,prețios, gongoric, pretențios, bombastic, umflat (fig., fam.), înflorit (fig.), încărcat (fig.), pompos, ceremonios, solemn; nenatural, artificial. Elocvent, elocinte (înv.). V. afectare, exagerare, figuri de stil, grandoare, îngîmfare, ostentație, superlative, vorbire.

GRANDILOCVÉNȚĂ s. f. (cf. fr. grandiloquence, it. grandiloquenza): folosire afectată, emfatică, pompoasă, umflată, bombastică a cuvintelor.

Intrare: grandilocvență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grandilocvență
  • grandilocvența
plural
genitiv-dativ singular
  • grandilocvențe
  • grandilocvenței
plural
vocativ singular
plural

grandilocvență

etimologie: