2 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.

GRANÁTĂ2, granate, s. f. (Învechit și popular) Rodie. Verde, verde trei granate, Cînd fuse în miez de noapte, Mă-sa că să deștepta. PĂSCULESCU, L. P. 304.

GRANÁTĂ1 s. f. v. grenadă.

GRANÁTĂ1 s. f. v. grenadă.

GRANÁTĂ2, granate, s. f. (Bot.; Înv. și reg.) Rodie. – Lat. lit. [malum] granatum.

granată f. glonț plin de praf ce s’asvârle cu mâna în mijlocul dușmanului: aruncând în creștini granate și pietre BĂLC. [Nemț. GRANATE, obuz].

*granátă f., pl. e (it. granata, d. grano, grăunte; fr. grenade). Rodie. Mică bombă explozivă care se aruncă în dușmanĭ (deja la N. Cost. 2, 107). Ornament care reprezentă o granată explodînd și care se poartă pe uniformele militare. – Și grenadă (barb. fr.). V. cumbara.

GRANÁT1, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium).Et. nec.

GRANÁT1, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium).Et. nec.

GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă atletică practicată cu acest obiect. [Var.: (pop.) granátă s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate.

GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă atletică practicată cu acest obiect. [Var.: (pop.) granátă s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate.

granat1 sn [At: MARIAN, NU. 540 / V: gârn~, gren~, (2) gră~ / Pl: ~e / E: lat granatum] 1 (Pop) Rodie. 2 (Pop) Spilcuțe (Tanacetum balsamita). 3 Silicat natural de calciu, magneziu, fier, mangan, aluminiu sau crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roșie) ca piatră semiprețioasă.

granat2 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ați / E: nct] Plantă aromatică erbacee cu flori albe și galbene Si: (pop) iarbă-amară, matricea, poala-Sfintei-Marii, tarhon (Chrysanthemum parthenium). corectată

grena sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: granată, ~ată, (pop) gârna / Pl: ~de / E: fr grenade, it granat] 1 Proiectil ușor, dintr-un corp metalic alungit, care are o încărcătură explozivă și un focos care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2 Obiect de forma unei grenade (1) folosit la probele atletice de aruncări. 3 (Pex) Probă atletică practicată cu o grenadă (2).

GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. (Uneori determinat prin «de mînă») Proiectil cu încărcătură explozivă, care se aruncă cu mîna sau cu un aparat special. (Fig.) Mi-au fost cuvintele grenadă Ce-a izbutit în cuib dușman să cadă. BENIUC, S. 64. 2. (Sport) Proiectil de formă cilindrică, prevăzut cu mîner, folosit în atletism pentru aruncarea la distanță sau la țintă. Așezați pe o bancă în partea dreaptă a stadionului, finaliștii la proba de aruncare a grenadei își așteaptă rîndul la întrecere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753. – Variantă: granátă (CAMILAR, TEM. 290, BĂLCESCU, O. II 130) s. f.

GRANÁT s.m. Plantă erbacee aromatică cu flori albe și galbene; rodie. [Var. granată s.f. / < it. granato, cf. lat. granatum].

GRENÁDĂ s.f. 1. Proiectil exploziv care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect cilindric (cu mâner), imitând grenada (1), folosit în atletica ușoară la probele de aruncare. [Var. granată, grenată s.f. / < fr. grenade, cf. lat. grenatus – umplut cu material granulos].

arată toate definițiile

Intrare: granat (plantă)
granat1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • granat
  • granatul
  • granatu‑
plural
  • granați
  • granații
genitiv-dativ singular
  • granat
  • granatului
plural
  • granați
  • granaților
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grana
  • granata
plural
  • granate
  • granatele
genitiv-dativ singular
  • granate
  • granatei
plural
  • granate
  • granatelor
vocativ singular
plural
Intrare: grenadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grena
  • grenada
plural
  • grenade
  • grenadele
genitiv-dativ singular
  • grenade
  • grenadei
plural
  • grenade
  • grenadelor
vocativ singular
plural
gârnată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grana
  • granata
plural
  • granate
  • granatele
genitiv-dativ singular
  • granate
  • granatei
plural
  • granate
  • granatelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grana
  • granata
plural
  • granate
  • granatele
genitiv-dativ singular
  • granate
  • granatei
plural
  • granate
  • granatelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grena
  • grenata
plural
  • grenate
  • grenatele
genitiv-dativ singular
  • grenate
  • grenatei
plural
  • grenate
  • grenatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

granată grenadă gârnată grenată

etimologie:

granat (plantă) Chrysanthemum granată

  • 1. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

grenadă gârnată granată grenată

  • 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Mi-au fost cuvintele grenadă Ce-a izbutit în cuib dușman să cadă. BENIUC, S. 64.
  • 2. Obiect de forma unei grenade (1.), folosit la probele atletice de aruncări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Așezați pe o bancă în partea dreaptă a stadionului, finaliștii la proba de aruncare a grenadei își așteaptă rîndul la întrecere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Probă atletică practicată cu acest obiect.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: