GRAMOFON, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

gramofon sn [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~oane / E: fr gramophone, ger Gramophone] 1 Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe plăci de ebonită, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. 2 Plantă erbacee, cu flori roz, în formă de pâlnie, cu fructul în formă de capsulă, care crește pe colinele aride din Dobrogea (Convalvulus lineatus).

GRAMOFON, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză² de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.

GRAMOFON, gramofoane, s. n. Aparat prevăzut cu un pavilion pentru rezonanță, în formă de pîlnie mare, care reproduce sunetele înregistrate pe o placă. V. fonograf, patefon.

GRAMOFON s.n. Fonograf care reproduce sunetele înregistrate pe discuri. [< germ. Grammophon, fr. gramophone, cf. gr. gramma – scriere, phone – sunet].

GRAMOFON s. n. aparat pentru reproducerea sunetelor pe discuri, cu o diagramă, un ac și o pâlnie acustică. (< fr. gramophone)

GRAMOFON ~oane n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri, având și o pâlnie de rezonanță pentru amplificare. /<fr. gramophone

gramofon n. soiu de fonograf ce reproduce sunetele prin mijlocul discurilor.

*gramofón n., pl. oane (d. vgr. grámma, literă, și phoné, voce). Fonograf cu discurĭ.

gramofon s. n., pl. gramofoane

gramofon s. n., pl. gramofoane

gramofon s. n., pl. gramofoane

GRAMOFON s. v. patefon.

GRAMOFON s. patefon.

GRAMOFÓN (< fr. {i}; {s} gr. gramma „scriere” + phone „sunet”) s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor de pe discuri; este prevăzut cu o diafragmă cu ac și cu o pâlnie acustică. A fost inventat (1887) de E. Berliner.