grafometru sn [At: DA / Pl: ~re / E: fr graphomètre] Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri.

GRAFOMETRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor în ridicarea de planuri.

GRAFOMETRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor în ridicările topografice. [< fr. graphomètre].

GRAFOMETRU s. n. instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor pe teren. (< fr. graphomètre)

GRAFOMETRU ~e n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor pe teren. /<fr. graphometre

grafometru n. instrument de măsurat unghiurile pe sol și de ridicat planuri.

*grafométru n., pl. e (d. vgr. grápho, scriŭ, și metru. Mat. Semicerc cu alidade întrebuințat la măsurat unghĭurile la rîdicarea planurilor.

grafometru (desp. -me-tru) s. n., art. grafometrul; pl. grafometre

grafometru (-me-tru) s. n., art. grafometrul; pl. grafometre

grafometru s. n. (sil. -tru), art. grafometrul; pl. grafometre

GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.