2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAFOMÁN, -Ă, grafomani, -e, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de grafomanie. ♦ Reclamagiu1. – Din grafomanie (derivat regresiv).

grafoman sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr graphomane] 1 Maniac al scrisului. 2 (Fam) Reclamagiu.

GRAFOMÁN, grafomani, s. m. Maniac al scrisului. ♦ Reclamagiu1. – Din grafomanie (derivat regresiv).

GRAFOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de grafomanie. [< fr. graphomane].

GRAFOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de grafomanie. ◊ reclamagiu. (< grafomanie)

GRAFOMÁN ~i m. Persoană care are mania scrisului. /Din grafomanie

*grafomán, -ă s. și adj. (d. grafomanie). Care sufere de grafomanie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grafomán adj. m., s. m., pl. grafománi; adj. f., s. f. grafománă, pl. grafománe

grafomán s. m., adj. m., pl. grafománi; f. sg. grafománă, g.-d. art. grafománei; pl. grafománe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-.~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.

Intrare: grafoman (adj.)
grafoman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grafoman
  • grafomanul
  • grafomanu‑
  • grafoma
  • grafomana
plural
  • grafomani
  • grafomanii
  • grafomane
  • grafomanele
genitiv-dativ singular
  • grafoman
  • grafomanului
  • grafomane
  • grafomanei
plural
  • grafomani
  • grafomanilor
  • grafomane
  • grafomanelor
vocativ singular
plural
Intrare: grafoman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grafoman
  • grafomanul
  • grafomanu‑
plural
  • grafomani
  • grafomanii
genitiv-dativ singular
  • grafoman
  • grafomanului
plural
  • grafomani
  • grafomanilor
vocativ singular
  • grafomanule
  • grafomane
plural
  • grafomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grafoman grafomană

  • 1. (Om) stăpânit de grafomanie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: