10 definiții pentru grafofon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone.

grafofon sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: fr graphophone] (Înv) Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri.

GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. (Învechit) Fonograf în care sunetele erau înregistrate pe cilindri, nu pe discuri.

GRAFOFÓN s.n. Fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc. [< fr. graphophone, cf. gr. graphein – a scrie, phone – voce].

GRAFOFÓN s. n. fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc. (< fr. graphophone)

grafofon n. fonograf perfecționat reproducând, prin mijlocul cilindrelor, bucăți de poezie ori de muzică.

*grafofón n., pl. oane (d. vgr. grápho, scriŭ, și phoné, voce). Fonograf cu cilindre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-.~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.

Intrare: grafofon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grafofon
  • grafofonul
  • grafofonu‑
plural
  • grafofoane
  • grafofoanele
genitiv-dativ singular
  • grafofon
  • grafofonului
plural
  • grafofoane
  • grafofoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grafofon

  • 1. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: