grafic, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 208 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr graphique] 1 sn Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile. 2 sn Reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 3-4 a Care aparține graficului (1-2). 5-6 a Referitor la grafic (1-2). 7 sn (Iuz; îcs) ~ de utilizare a lucrătorului Grafic (2) care reprezintă mărimea și succesiunea timpului manual, de mașină și a timpului mort pentru fiecare din mașinile-unelte deservite simultan de același lucrător. 8 sn (Iuz; îcs) ~ de producție Grafic (2) care reprezintă realizările din producție ale unui muncitor, ale unei fabrici etc. 9 sn (Îs) ~ de frecvență Grafic (2) care reprezintă frecvența salariaților. 10 sn (Îcs) ~ul circulației trenurilor Grafic (2) care reprezintă mersul trenurilor pe o linie ferată. 11 sf Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul fără culoare și desenul tehnic și care folosește diverse procedee tehnice precum gravarea, litografia etc. 12 a Care aparține graficii (11). 13 a Referitor la grafică (11). 14 a Care se exprimă cu ajutorul desenului. 15 a (Îs) Arte ~e Arte care țin de trasarea de linii sau semne pe suprafețe plane. 16 sf Tehnică a reproducerii și a multiplicării originalelor scrise sau desenate, sub formă de imprimante sau cărți. 17 a Care se raportează la felul de a scrie. 18 a Care ține de felul în care se realizează o tipăritură. 19 a Referitor la felul în care se realizează o tipăritură.

GRAFIC², -Ă, grafici, -e, adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen raportul dintre două mărimi variabile. ◊ Desen grafic = desen care reprezintă date statistice, tabele numerice, variația elementelor unui fenomen, variația unei funcțiuni matematice etc. 2. Care ține de felul în care se realizează prin mijloace tipografice o carte, o revistă etc. Cărțile recent ieșite de sub tipar întrec în eleganță și execuție grafică cărțile oricărei ediții apusene. STANCU, U.R.S.S. 16. ◊ Arte grafice = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau cărți a originalelor scrise sau desenate.

GRAFIC¹, grafice, s. n. Desen care reprezintă dependența dintre două sau mai multe mărimi variabile; diagramă. ◊ Grafic de producție = grafic care prin puncte, linii, figuri geometrice sau desene simbolice arată realizările din producție ale unui muncitor, ale unei echipe, ale unei fabrici etc. Pe graficul brigăzii, linia tractorului său coborîse astfel dintr-o dată, drept în jos, sub toate celelalte, ca o săgeată căzută dintr-un zbor frînt. MIHALE, O. 121. Grafic de frecvență = grafic care reprezintă frecvența salariaților dintr-o instituție sau întreprindere, sau a elevilor și studenților la cursuri. Graficul circulației trenurilor = grafic care reprezintă mersul trenurilor pe o linie ferată, arătind în linie orizontală orele și în linie verticală lungimea liniei ferate respective. Grafic orar = grafic care indică fiecărui muncitor (dintr-o întreprindere, uzină, mină etc.), pe fiecare oră, sarcina de plan care-i revine, ajutîndu-l astfel să-și îndeplinească planul și să dea totodată produse de calitate. Folosind cu pricepere graficul orar la lucrările de cultivat, arat, semănat etc., numeroși mecanizatori îndeplinesc și depășesc sarcinile de plan. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2942. Cunosc metoda graficului orar a tractoristului Buneev. MIHALE, O. 405.

GRAFIC, -Ă adj.,^[1] s.n. 1. Privitor la metoda, la felul de a reprezenta (ceva) prin linii sau figuri. 2. Referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație. ◊ Arte grafice = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate. // s.n. Reprezentare prin desen a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; diagramă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scris”, „desenat”, „tipărit”. [Cf. fr. graphique, it. grafico, lat. graphicus]. modificată

GRAFIC, -Ă I. adj. 1. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri. 2. referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație. ♦ arte ~e = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate. II. s. n. reprezentare schematică a raportului dintre mărimi variabile; diagramă. III. s. f. arta scrisului, a desenului fără culori și a celui tehnic. (< fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

GRAFIC³ ~ce n. 1) Reprezentare prin desen a raportului dintre două sau mai multe variabile. 2) Redare prin linii, puncte, hărți, tabele a anumitor date. /<fr. graphique

GRAFIC² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de modul de reprezentare prin diagrame și, mai ales, prin desen liniar a variației unei mărimi sau a raportului dintre diverse mărimi variabile; propriu reprezentării prin diagrame și prin desen liniar a variației unei mărimi sau a raportului dintre diverse mărimi variabile. Tabel ~ al oscilațiilor de temperatură. 2) Care ține de reprezentarea sunetelor vorbirii în scris; propriu reprezentării sunetelor vorbirii în scris. Semn ~. 3) Care ține de realizarea tipografică a unei tipărituri; propriu modului de realizare prin mijloace tipografice a unei tipărituri. Imprimare ~că. ◊ Arte ~ce tehnica reproducerii și multiplicării originalelor, scrise sau desenate, în vederea tipăririi. /< fr. graphique

GRAFIC¹ adv. Printr-un desen sau în scris. A reda ceva ~. /<fr. graphique

grafic a. 1. relativ la scriere sau tipar: caractere grafice, institut grafic; 2. cu figuri: desen grafic.

*gráfic, -ă adj. (vgr. graphikós). Relativ la scriere, la figurĭ, la desemn: arte grafice, atelier grafic, cuvîntu scris e reprezentarea grafică a ideiĭ. Adv. În mod grafic, pin scriere orĭ desemn: a reprezenta grafic.

grafic-program s. n. Program sub formă de grafic ◊ „Fructele – munca în livezi după grafice-program” Sc. 13 X 76 p. 3 (din grafic + program)

grafic¹ adj. m., pl. grafici; f. grafică, pl. grafice

grafic² s. n., pl. grafice

grafic² s. n., pl. grafice

grafic¹ adj. m., pl. grafici; f. grafică, pl. grafice

grafic s. n., pl. grafice

grafic adj. m., pl. grafici; f. sg. grafică, pl. grafice

grafică s. f., g.-d. art. graficii

GRAFIC s. v. diagramă.

GRAFIC s. diagramă. (~ al unui fenomen.)

GRAFIC, -Ă adj. (cf. fr. graphique, it. grafico, lat. graphicus): în sintagma semn grafic (v.).

grafică structură∼, concreștere dintre cuarț (care se individualizează sub formă de elemente prismatice sau cuneiforme, cu orientări paralele) și feldspat potasic (care-l include, având rol de gazdă). S. g. este specifică pegmatitelor și rocilor granitice și apare prin cristalizarea simultană (la eutectic) a celor două faze min.