GRAȚIOZITATE, grațiozități, s. f. (Rar; la sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

grațiozitate sf [At: ARDELEANU, V. P. 104 / Pl: ~ități / E: lat gratiositas, -atis, it graziosità] 1 (Adesea irn) Bunăvoință politicoasă. 2 (Lpl) Atitudine, vorbe pline de afectare. 3 (Lpl; pex) Mofturi. corectat(ă)

GRAȚIOZITATE, grațiozități, s. f. (La sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

GRAȚIOZITATE, grațiozități, s. f. (Mai ales la pl.; astăzi de obicei ironic) Politețe plină de bunăvoință, amabilitate; atitudine, gest curtenitor. Această grațiozitate este de natură a mă îndemna ca să vă comunic o nouă serie de aceleași poezii. ALECSANDRI, S. 33. – Pronunțat: -ți-o-.

GRAȚIOZITATE s.f. (De obicei ironic) Bunăvoință politicoasă; amabilitate. ♦ Grație. [Cf. lat. gratiositas, fr. gracieuseté].

GRAȚIOZITATE s. f. bunăvoință politicoasă; amabilitate. ◊ (pl.) nazuri, mofturi. (< lat. gratiositas, it. graziosità)

GRAȚIOZITATE ~ăți f. 1) Atitudine curtenitoare față de cineva; amabilitate excesivă. 2) la pl. Atitudine plină de afectare; politețe exagerată. /<fr. gracieuseté, lat. gratiositas, ~atis

grațiozitate f. politeță afectuoasă.

*grațiozitáte f. (lat. gratiósitas, -átis). Politeță afectuoasă. Pl. Iron. Vorbe aspre, ocărĭ: a trebuit să înghită toate grațiozitățile luĭ.

grațiozitate (rar) (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozității; (vorbe afectate) pl. grațiozități

grațiozitate (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozității; (vorbe afectate, nazuri) pl. grațiozități

grațiozitate s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. grațiozității; pl. grațiozități

GRAȚIOZITĂȚI s. pl. v. capriciu.

Grațiozitate ≠ vulgaritate