2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grănicerí vb. IV A păzi granița ◊ „Jurăm că vom grăniceri [...]” emisiune TV din 31 III 74 (din grănicer + -i)

GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Militar instruit pentru pază la granița unei țări; cordonaș. – Graniță + suf. -ar.

grănicer sm [At: (a. 1862) IORGA S.D. XIII, 135 / V: (reg) ~ițer[1] / Pl: ~i / E: graniță + -er] Militar instruit pentru a asigura paza la granița unei țări Si: (îrg) cordonaș. corectată

  1. În original, fără accent LauraGellner

GRĂNICÉR, grăniceri, s. m. Soldat care face de pază la graniță. Ascultă un cîntec de dor care adie dinspre pichetul grănicerilor. SADOVEANU, P. S. 174. La 1764 se întocmise, spre paza granițelor despre imperiul turcesc, regimente de grăniceri. ODOBESCU, S. III 523. Tînărul nostru-mpărat... Mare oaste-a rădicat: Două sute grăniceri. TEODORESCU, P. P. 174.

GRĂNICÉR ~i m. Militar care are misiunea de a păzi și a apăra hotarele unui stat. /graniță + suf. ~ar

grănicér m. (d. graniță; bg. sîrb. graničar, mărginaș, locuitor de la graniță. Cp. cu prepelicar). Soldat care păzește granița. – Pin legea de la 1872, grăniceriĭ s’aŭ numit dorobanțĭ, cărora poporu le-a zis mult timp încă „grănicerĭ”. Astăzĭ eĭ formează un corp deosebit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grănicér s. m., pl. grănicéri

grănicér s. m., pl. grănicéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂNICÉR s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.

GRĂNICER s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRĂNICERI, com. în jud. Arad; 2.281 loc. (1995). Stație de c. f.

GRĂNICÉR (< graniță) s. m. Militar instruit și specializat pentru pază la graniță. ◊ Trupe de grăniceri = trupe specializate și organizate pentru asigurarea granițelor terestre, fluviale și maritime ale unei țări.

Intrare: grăniceri
grăniceri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grănicer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grănicer
  • grănicerul
  • grăniceru‑
plural
  • grăniceri
  • grănicerii
genitiv-dativ singular
  • grănicer
  • grănicerului
plural
  • grăniceri
  • grănicerilor
vocativ singular
  • grănicerule
  • grănicere
plural
  • grănicerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grănicer

  • 1. Militar instruit pentru pază la granița unei țări.
    exemple
    • Ascultă un cîntec de dor care adie dinspre pichetul grănicerilor. SADOVEANU, P. S. 174.
      surse: DLRLC
    • La 1764 se întocmise, spre paza granițelor despre imperiul turcesc, regimente de grăniceri. ODOBESCU, S. III 523.
      surse: DLRLC
    • Tînărul nostru-mpărat... Mare oaste-a rădicat: Două sute grăniceri. TEODORESCU, P. P. 174.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Graniță + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09