2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput. 2. (Rar) Conjugal. – Gospodar + suf. -esc.

gospodăresc, ~ească a [At: DRĂGHICI, R. 101 / Pl: ~ești / E: gospodar + -esc] 1 Care ține de un gospodar (7) priceput. 2 Care este specific unui gospodar (7) priceput. 3 De (bun) gospodar (7). 4 (Fig; d. oameni) Chibzuit. 5-8 De gospodărie (1-4). 9 (Rar) Care privește conducerea gospodăriei (5).

GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. De bun gospodar, de om chibzuit, econom, cu grijă pentru bunurile pe care le administrează, cu socoteală. Spirit gospodăresc.Bazîndu-se pe inițiativa gospodărească în acțiunea de valorificare a resurselor existente în regiuni, raioane și orașe, industria locală este chemată să producă cît mai multe bunuri de larg consum necesare oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789. Grîul e copt, nu mai poate suferi întîrziere. – Apoi, cucoane, mă prind eu să ți-l secer. – Cum, singur? – Asta-i treaba mea, cucoane. Eu mă prind să ți-l dau în girezi. Nu-i cuvînt gospodăresc? CREANGĂ, P. 156. 2. Bine administrat, înstărit, bogat, chivernisit. Satul era gospodăresc și sătenii păreau cuprinși. SADOVEANU, O. I 34.

GOSPODĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru un gospodar priceput; de bun gospodar. 2) Care ține de gospodărie; propriu gospodăriei; casnic. /< gospodar + suf. ~esc

gospodăresc a. de gospodar: cuvânt gospodăresc CR.

2) gospodărésc v. intr. (d. gospodar). Trăĭesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrurĭ de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa luĭ: tata șĭ-a gospodărit băĭețiĭ.

1) gospodărésc, -eáscă adj. (d. gospodar). De gospodar, om casnic (serios): casă gospodărească.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

gospodări [At: I. IONESCU, C. IV / Pzi: ~resc / E: gospodar] 1 vi A conduce treburile casei. 2 vi A face menajul casei. 3 vt A administra un bun, o instituție, un stat etc. ca un bun gospodar (3). 4-5 vtr A-și întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze casa, gospodăria proprie. 6-7 vtr (Pex) A (se) căsători.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Intranz. A conduce treburile casei, a îngriji de gospodărie. Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234. ♦ A face treburile necesare într-o gospodărie. Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84. 2. Tranz. A conduce, a administra o instituție (publică). Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293. 3. Refl. A întemeia o gospodărie (căsătorindu-se); a se așeza, a se căpătui. Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.

edilitár-gospodărésc, -eáscă adj. Privitor la întreținerea și îngrijirea clădirilor și a orașului ◊ „Primăvara a declanșat în toate orașele și comunele țării largi acțiuni edilitar-gospodărești. R.l. 25 III 76 p. 5. ◊ „Realizarea unor obiective și acțiuni edilitar-gospodărești. R.l. 2 XII 81 p. 2 (din edilitar + gospodăresc)

A GOSPODĂRÍ ~ésc 1. intranz. A fi gospodar; a îngriji de o gospodărie. 2. tranz. 1) (gospodării, instituții, organizații) A administra (cu chibzuință). 2) A face să se gospodărească. /Din gospodar

A SE GOSPODĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni gospodar (prin căsătorie); a-și întemeia o gospodărie. /Din gospodar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști

gospodărésc adj. m., f. gospodăreáscă; pl. m. și f. gospodăréști

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă

gospodărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. gospodăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: gospodăresc
gospodăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gospodăresc
  • gospodărescul
  • gospodărescu‑
  • gospodărească
  • gospodăreasca
plural
  • gospodărești
  • gospodăreștii
  • gospodărești
  • gospodăreștile
genitiv-dativ singular
  • gospodăresc
  • gospodărescului
  • gospodărești
  • gospodăreștii
plural
  • gospodărești
  • gospodăreștilor
  • gospodărești
  • gospodăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: gospodări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gospodări
  • gospodărire
  • gospodărit
  • gospodăritu‑
  • gospodărind
  • gospodărindu‑
singular plural
  • gospodărește
  • gospodăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodăresc
  • gospodăream
  • gospodării
  • gospodărisem
a II-a (tu)
  • gospodărești
(să)
  • gospodărești
  • gospodăreai
  • gospodăriși
  • gospodăriseși
a III-a (el, ea)
  • gospodărește
(să)
  • gospodărească
  • gospodărea
  • gospodări
  • gospodărise
plural I (noi)
  • gospodărim
(să)
  • gospodărim
  • gospodăream
  • gospodărirăm
  • gospodăriserăm
  • gospodărisem
a II-a (voi)
  • gospodăriți
(să)
  • gospodăriți
  • gospodăreați
  • gospodărirăți
  • gospodăriserăți
  • gospodăriseți
a III-a (ei, ele)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodărească
  • gospodăreau
  • gospodări
  • gospodăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gospodăresc

  • 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Spirit gospodăresc.
      surse: DLRLC
    • Bazîndu-se pe inițiativa gospodărească în acțiunea de valorificare a resurselor existente în regiuni, raioane și orașe, industria locală este chemată să producă cît mai multe bunuri de larg consum necesare oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789.
      surse: DLRLC
    • Grîul e copt, nu mai poate suferi întîrziere. – Apoi, cucoane, mă prind eu să ți-l secer. – Cum, singur? – Asta-i treaba mea, cucoane. Eu mă prind să ți-l dau în girezi. Nu-i cuvînt gospodăresc? CREANGĂ, P. 156.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Satul era gospodăresc și sătenii păreau cuprinși. SADOVEANU, O. I 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gospodar + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

gospodări

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, prin extensiune, ale unei instituții, organizații etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: administra attach_file 3 exemple
    exemple
    • Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234.
      surse: DLRLC
    • Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84.
      surse: DLRLC
    • Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv factitiv A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căpătui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116.
      surse: DLRLC
    • Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gospodar
    surse: DEX '09 DEX '98