11 definiții pentru gonoree


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONORÉE s. f. (Med.) Blenoragie. – Din fr. gonorrhée.

GONORÉE s. f. (Med.) Blenoragie. – Din fr. gonorrhée.

gonoree sf [At: DICȚ. / Pl: ? / E: fr gonorhée] (Med) Blenoragie.

GONORÉE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. gonorrhée, cf. gr. gonos – sămânță, rhein – a curge].

GONORÉE s. f. blenoragie. (< fr. gonorrhée)

GONORÉE f. med. Boală venerică infecțioasă, provocată de gonococi, care se manifestă prin inflamarea mucoaselor organelor genitale și prin scurgeri purulente; blenoragie. /<fr. gonorrhée


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gonorée s. f., art. gonoréea, g.-d. gonorée, art. gonoréei

gonorée s. f., art. gonoréea, g.-d. art. gonoréei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GONOREE s. (MED.) blenoragie, (pop.) sculament, (reg.) frîntură, scurgere, scursoare, (înv.) scursură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GONO-1 „origine, procreație, germinație, sămînță”. ◊ gr. gone, gonos „sămînță, urmaș, procreație” > fr. gono-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. gono-.~blast (v. -blast), s. n., celulă germinală; ~cel (v. -cel2), s. n., aglomerare și stagnare a spermei în canalele seminifere, care suferă o dilatare; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule reproducătoare primordiale din glandele sexuale esențiale; ~coc (v. -coc), s. m., microb patogen specific, care provoacă blenoragia; ~core (v. -cor), s. n. pl., organisme unisexuate dioice; ~corie (v. -corie2), s. f., existența într-o populație a două sexe bine individualizate la masculi și la femele, fiecare elaborînd gonade și gameți specifici; sin. gonocorism; ~coriză (v. -coriză), s. f., separație a sexelor; ~for (v. -for), s. n., suport al organelor vegetale de reproducere; ~geneza (v. -geneză), s. f., totalitate a proceselor biologice care duc la formarea și la maturizarea organelor sexuale; ~merie (v. -merie), s. f., organizare distinctă a cromozomilor materni și paterni în stadiul timpuriu al diviziunii oului; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă internă a citoplasmei oogonului, specifică peronosporaceelor; ~ree (v. -ree), s. f., blenoragie*; ~sferă (v. -sferă), s. f., zoospor caracteristic chitridialelor; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat prin diviziune reducțională; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare a anterozoizilor în direcția organelor reproducătoare femele; ~tecă (v. -tecă), s. f., organ de reproducere al unor graptoloizi, în interiorul căruia se găsește un ax chitinos pe care sînt prinse sicule; ~zoid (v. -zoid), s. m., individ din coloniile de sifonofore, care produce elemente sexuale; ~zom (v. -zom), s. m., cromozom cu rol important în transmiterea sexualității și în determinarea sexului; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., spor mobil, produs prin meioză.

Intrare: gonoree
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonoree
  • gonoreea
plural
genitiv-dativ singular
  • gonoree
  • gonoreei
plural
vocativ singular
plural

gonoree

etimologie: