4 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-gon1 [At: DN3 / E: fr -gone] Element secund de compunere savantă cu semnificația „unghi”.

-gon2 [At: DN3 / E: fr -gone] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Sămânță. 2 Origine.

-GON1 Element secund de compunere savantă cu semnificația „unghi”. [< fr. -gone, cf. gr. gonia].

-GON2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „sămânță”, „origine”, „naștere”. [< fr. -gone, gr. gone].

GONIO1-, -GÓN elem. „unghi”. (< fr. gonio-, -gone, cf. gr. gonia)

GON3(O)- elem. „genunchi”. (< fr. gon/o/-, cf. gr. gonys)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GON-, v. GONO-2.~agră (v. -agră), s. f., acces gutos al genunchiului; ~algie (v. -algie), s. f., durere la nivelul genunchilor; ~artroză (v. -artroză), s. f., degenerație a articulației genunchiului.

-GON2 „unghi, colț, muchie”. ◊ gr. gonia „unghi” > fr. -gone, germ. -gon, engl. id. > rom. -gon.

-GON1 „naștere, origine, sămînță, procreație”. ◊ gr. gone, gonos „urmaș, sămînță, procreație” > fr. -gone, engl. id. > rom. -gon.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GON 1. – V., mold., act.; -ea (16 B II 392); sau < Ghione. 2. + -cea, Goncea, 1713 (Sd XV 89); Goncescu (Arh); Goncia, Ioan, olt. (Sd VI 504). 3. + -ciu, Goncia, Jălu, dobr. (RI XI 204); -l (16 B III 363); -l, Rad, țig., 1760 (AO XXII 128).

Intrare: Gon
nume propriu (I3)
  • Gon
Intrare: gon (pref.)
gon (pref.)
prefix (I7-P)
  • gon
Intrare: gon (suf. - naștere)
gon1 (suf. - naștere)
sufix (I7-S)
  • gon
Intrare: gon (suf. - unghi)
gon2 (suf. - unghi)
sufix (I7-S)
  • gon