11 definiții pentru gogoriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gogoriță sf [At: CARAGIALE, T. I, 188 / Pl: ~țe / E: ns cf gogă1] (Mun) 1 Ființă imaginară cu care se sperie copiii. 2 (Lpl) Babe urâte Cf mama-pădurii. 3 (Fig) Fantomă. 4 (Fig) Amenințare mincinoasă, neîntemeiată.

GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și: gogoríță] – Et. nec.

GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care se sperie copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). [Acc. și gogoríță] – Et. nec.

GÓGORIȚĂ, gogorițe, s. f. (Munt.) Ființă imaginară cu care unii încearcă să sperie copiii; sperietoare. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă.

gogoriță f. ființă închipuită cu care se sperie copiii. [V. gogă].

gógoriță și -íță f., pl. e (răd. gog din gogonat). Sperietoare, monstru de speriat copiiĭ. V. buzguroĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gógoriță s. f., g.-d. art. gógoriței; pl. gógorițe

gógoriță s. f., g.-d. art. gógoriței; pl. gógorițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÓGORIȚĂ s. v. baubau.

Intrare: gogoriță
gogoriță substantiv feminin
  • pronunție: gogoriță, gogoriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoriță
  • gogorița
plural
  • gogorițe
  • gogorițele
genitiv-dativ singular
  • gogorițe
  • gogoriței
plural
  • gogorițe
  • gogorițelor
vocativ singular
plural

gogoriță

  • 1. Ființă imaginară cu care sunt speriați copiii.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: baubau sperietoare
    • 1.1. figurat Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: