GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

gogonea [At: H II, 255 / Pl: ~ele / E: gogon + -ea] 1 sf (Reg) Glob de sticlă. 2 sf (Reg) Ghem (mic) de ață. 3 a (Reg) Rotund. 4 sf (Bot; mpl) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. 5 sf (Reg; îf gonele) Cartofi.

GOGONEA (pl. -nele) sf. 🌿 1 Pătălgică roșie, rotundă și netedă, fără dungi ¶ 2 pl. Soiu de fasole rotundă și foarte productivă [g o g o n].

GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.

GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii din ultima recoltă de toamnă, neajunse la maturitate, din care se fac murături.

GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii mici și neajunse la maturitate, din care se fac murături. – Din gogon + suf. -4ea$.

GOGONEA ~ele f. mai ales la pl. reg. Tomată verde, neajunsă la maturitate, folosită pentru murături. [Art. gogoneaua] /Din înv. gogon + suf. ~ea

gogoneà f. ardeiu mic și rotunjor. [V. gogon].

gogonea s. f., art. gogoneaua, g.-d. art. gogonelei; pl. gogonele

gogonea s. f., art. gogoneaua, g.-d. art. gogonelei; pl. gogonele, art. gogonelele

gogonea s. f., art. gogoneaua, g.-d. art. gogonelei; pl. gogonele