8 definiții pentru gogonea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

gogonea [At: H II, 255 / Pl: ~ele / E: gogon + -ea] 1 sf (Reg) Glob de sticlă. 2 sf (Reg) Ghem (mic) de ață. 3 a (Reg) Rotund. 4 sf (Bot; mpl) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. 5 sf (Reg; îf gonele) Cartofi.

GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.

GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii din ultima recoltă de toamnă, neajunse la maturitate, din care se fac murături.

GOGONEÁ ~éle f. mai ales la pl. reg. Tomată verde, neajunsă la maturitate, folosită pentru murături. [Art. gogoneaua] /Din înv. gogon + suf. ~ea

gogoneà f. ardeiu mic și rotunjor. [V. gogon].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle, art. gogonélele

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle

Intrare: gogonea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogonea
  • gogoneaua
plural
  • gogonele
  • gogonelele
genitiv-dativ singular
  • gogonele
  • gogonelei
plural
  • gogonele
  • gogonelelor
vocativ singular
plural

gogonea

  • 1. mai ales la plural Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Gogon (regional „mic obiect sferic”) + sufix -ea.
    surse: DEX '09