GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.

gogonea [At: H II, 255 / Pl: ~ele / E: gogon + -ea] 1 sf (Reg) Glob de sticlă. 2 sf (Reg) Ghem (mic) de ață. 3 a (Reg) Rotund. 4 sf (Bot; mpl) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. 5 sf (Reg; îf gonele) Cartofi.

GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.

GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii din ultima recoltă de toamnă, neajunse la maturitate, din care se fac murături.

GOGONEA ~ele f. mai ales la pl. reg. Tomată verde, neajunsă la maturitate, folosită pentru murături. [Art. gogoneaua] /Din înv. gogon + suf. ~ea

gogoneà f. ardeiu mic și rotunjor. [V. gogon].

gogonea s. f., art. gogoneaua, g.-d. art. gogonelei; pl. gogonele

gogonea s. f., art. gogoneaua, g.-d. art. gogonelei; pl. gogonele, art. gogonelele

gogonea s. f., art. gogoneaua, g.-d. art. gogonelei; pl. gogonele