11 definiții pentru gogleaz

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gogleaz sn [At: PANN, E. 135/6 / V: sf / Pl: ~eze și (rar) ~ezi / E: ns cf goklesz] (Reg) 1 (Mpl) Resturi de paie nemâncate de vite. 2 (Lpl) Obiecte neînsemnate din curte sau din casă Cf bucluc (4). 3 (Pex) Orice fel de gunoi. 4 Pielița albă a porumbului curățat de foi. 5 Fructe necoapte. 6 (Lpl; înv; fig) Vorbe frumoase spuse cuiva. 7 (Dep; fig; îf goglează) Femeie neîngrijită.

GOGLEZE s. f. pl. (Înv.) Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. [Var.: goglezi s. f. pl.] – Et. nec.

GOGLEZE s. f. pl. (Înv.) Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. [Var.: goglezi s. f. pl.] – Et. nec.

GOGLEZI s. f. pl. v. gogleze.

GOGLEZE s. f. pl. (Învechit) Complimente, vorbe frumoase. Îi zîmbește și îi spune cîte ceva gogleze. ISPIRESCU, L. 337.

goglează f. minciună mare, secătură: ea îi spuse alte gogleze ISP. [Cf. gog].

gogleáză f., pl. eze (răd. gog și sufixu -lează, -ează, care e o var. a luĭ -leață, -eață. V. gogleț, cocleț). Nord. Ogrinjĭ, resturĭ de mîncare la vite (rev. I. Crg. 4, 188). Fig. Sud. Mincĭună gogonată; complimente, lingușirĭ. – Pl. p. rimă -ezĭ la Pan. – În Trans. gogleaz (col.), gunoĭ rămas de la o treabă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gogleaz (înv.) (desp. go-gleaz) s. n., pl. gogleze

gogleaz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogleze

goglea s. f., pl. (sil. -gle-) gogleze

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

goglează, gogleze, s.f. (reg., înv.; mai ales la pl.) 1. resturi de mâncare (la vite), ogrinji. 2. (fig.) vorbe goale, palavre, minciuni, lingușiri, complimente, vorbe frumoase.

Intrare: gogleaz
  • silabație: go-gleaz info
substantiv neutru (N4)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogleaz
  • gogleazul
  • gogleazu‑
plural
  • gogleze
  • goglezele
genitiv-dativ singular
  • gogleaz
  • gogleazului
plural
  • gogleze
  • goglezelor
vocativ singular
plural
goglează2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goglează
  • gogleaza
plural
  • goglezi
  • goglezile
genitiv-dativ singular
  • goglezi
  • goglezii
plural
  • goglezi
  • goglezilor
vocativ singular
plural
goglează1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goglea
  • gogleaza
plural
  • gogleze
  • goglezele
genitiv-dativ singular
  • gogleze
  • goglezei
plural
  • gogleze
  • goglezelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gogleaz, goglezesubstantiv neutru

  • 1. învechit de obicei (la) plural Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: compliment
    • format_quote Îi zîmbește și îi spune cîte ceva gogleze. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.