2 intrări

19 definiții

GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

GOÁNGĂ, goange, s. f. (Pop.) Insectă (mică), gânganie. ◊ Expr. (Glumeț) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică.

GOÁNGĂ, goange, s. f. (Popular) Insectă, gînganie. Tu ai bani... pitulați în pat, dedesubt de tot, pre blănile alea pre care umblă goangele. DUMITRIU, N. 161. Nici că se stăvea vreo goangă măcar pe la ei pe acolo. ISPIRESCU, L. 287.

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge

goángă s. f., g.-d. art. goángei; pl. goánge

GOÁNGĂ s. v. fugău, gânganie, gâză, hexapod, insectă.

GOÁNGĂ ~ge f. pop. Animal nevertebrat cu corpul diferențiat în cap, torace și abdomen, cu trei perechi de picioare și, de cele mai multe ori, cu aripi; insectă. * A se ține de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

goangă f. insectă mică: bâzăitoarea bâzăe ca o goangă ISP. [Onomatopee: sunetul gâng (v. gânganie) sau gong imită bâzăitul insectelor].

goángă (oa dift.) f., pl. e (var. din gîngă, gînganie). Vest. Gînganie, insect [!]. Goanga (Btș. Dobr.), gogorița, bordea, caŭa, buzguroĭu. V. gongărie.

GOANGĂ-DE-MÁRHĂ s. v. muscă columbacă.

GOANGĂ-PUCIOÁSĂ s. v. ploșniță de câmp.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

goángă s. v. FUGĂU. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ.

goángă, gonji, goange, s.f. – 1. (pop.) Insectă, gânganie: „Mai demult n-o fost nici atâtea gongi de picioici...” (Fărcașa, 2013; zona Codru). 2. Șină de lemn, utilizată în exploatarea forestieră: „Un mijloc mai perfecționat de deplasare a lemnului la drumul de acces era goanga, care funcționa după principiul șinelor, doar că acestea nu erau din fier, ci din lemn; trunchiul glisa, fiind tras de cai” (Dăncuș, 1986). – Formă onomatopeică (Șăineanu, DEX, MDA), probabil din gâng, gânganie.

goángă, s.f. – 1. Nume generic pentru insecte. 2. Șină de lemn, utilizată în exploatarea forestieră: „Un mijloc mai perfecționat de deplasare a lemnului la drumul de acces era goanga, care funcționa după principiul șinelor, doar că acestea nu erau din fier, ci din lemn; trunchiul glisa, fiind tras de cai” (Dăncuș 1986). – Formă onomatopeică (MDA).

GOANGĂ subst. 1. – fam. act. 2. Goangea. 3. Gonga (11-13 G I 57); – P. (Î Div); Gongu t.; -lești moșneni din Teleorman (ib).

goangă-de-márhă s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ.

goangă-pucioásă s. v. PLOȘNIȚĂ-DE-CÎMP.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

goangă, goange s. f. (glum.) 1. fleac. 2. minciună.

a se ține de goange expr. 1. a face glume proaste. 2. a spune prostii / vorbe goale. 3. a spune minciuni.

Intrare: goangă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular goangă goanga
plural goange goangele
genitiv-dativ singular goange goangei
plural goange goangelor
vocativ singular
plural
Intrare: Goangă
Goangă