13 definiții pentru gnosticism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GNOSTICÍSM s. n. Curent filosofic-religios care caută să îmbine, teologia creștină cu filosofia elenistică târzie și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme.

gnosticism sn [At: DA ms / E: fr gnosticisme] Curent filozofic-religios, apărut în Evul Mediu, care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice.

GNOSTICÍSM s. n. Curent filozofic-religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme.

GNOSTICÍSM s. n. Curent filozofic-religios care îmbină teologia creștină cu filozofia idealistă greacă și care susține că toți oamenii au apărut ca o emanație a divinității.

GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, de filozofie idealistă greacă și de concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. [< fr. gnosticisme].

gnosticísm s. n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, filozofie idealistă greacă și concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. (< fr. gnosticisme)

GNOSTICÍSM m. Curent filozofic religios, apărut în sec. II, care îmbina teologia creștină cu filozofia elenistică și cu unele concepții panteiste ale religiilor orientale. /<fr. gnosticisme, lat. gnosticismus

*gnosticízm n. (d. gnostic). Sistema filosofilor gnosticĭ: gnosticizmu se apropie de platonizm și de manicheizm tot odată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

gnosticísm s. n. Curent filozofic-religios sincretist, apărut în sânul creștinismului în sec. 1-2 d. Hr., care îmbina unele mistere din religiile orientale și din filozofie elenă cu ideile creștine, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea; gnoză. – Din fr. gnosticisme.

GNOSTICÍSM (< fr.) s. n. Curent filozofic-religios cu trăsături mistice, apărut în sânul creștinismului în sec. 1-2 (Basilides, Valentin ș.a.), care a căutat să îmbine doctrina creștină cu filozofia elenistică târzie (neoplatonismul) și cu religiile orientale.

Intrare: gnosticism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnosticism
  • gnosticismul
  • gnosticismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gnosticism
  • gnosticismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gnosticism

  • 1. Curent filosofic-religios care caută să îmbine, teologia creștină cu filosofia elenistică târzie și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: