gnosticism s. n. Curent filozofic-religios sincretist, apărut în sânul creștinismului în sec. 1-2 d. Hr., care îmbina unele mistere din religiile orientale și din filozofie elenă cu ideile creștine, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea; gnoză. – Din fr. gnosticisme.