14 definiții pentru gnoseologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GNOSEOLOGIE s. f. (Ieșit din uz) Epistemologie. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie.

gnoseologie sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 126, 9/1 / P: ~se-o~ / Pl: ~ogii / E: ger Gnoseologie] (Flz) 1 Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr. 2 Teoria cunoașterii.

GNOSEOLOGIE s. f. Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr; teoria cunoașterii. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie.

GNOSEOLOGIE s. f. Învățătură filozofică cu privire la capacitatea omului de a cunoaște realitatea, de a ajunge la adevăr, precum și la izvoarele cunoașterii și la formele în care se realizează procesul cunoașterii; în trecut forma o ramură aparte a filozofiei, azi face parte integrantă din dialectica materialistă. Singura concluzie inevitabilă, trasă de toți oamenii în practica lor vie și care este pusă în mod conștient de materialism la baza gnoseologiei sale, e aceea că în afara noastră și independent de noi există lucruri, obiecte, corpuri, că senzațiile noastre sînt imagini ale lumii exterioare. LENIN, O. XIV 93. – Pronunțat: -se-o-.

GNOSEOLOGIE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoséologie, cf. gr. gnosis – cunoaștere, logos – știință].

GNOSEOLOGIE s. f. teoria fiziologică a cunoașterii, a legilor, izvoarelor și formelor acesteia. (< fr. gnoséologie)

GNOSEOLOGIE f. Ramură a filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de cunoaștere; teoria cunoașterii. /<lat. gnoseologia, germ. Gnoseologie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gnoseologie (desp. -se-o-) s. f., art. gnoseologia, g.-d. gnoseologii, art. gnoseologiei

gnoseologie (-se-o-) s. f., art. gnoseologia, g.-d. gnoseologii, art. gnoseologiei

gnoseologie s. f. (sil. -se-o-), art. gnoseologia g.-d. gnoseologii, art. gnoseologiei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GNOSEOLOGIE s. v. teoria cunoașterii.

GNOSEOLOGIE s. (FILOZ.) epistemologie, teoria cunoașterii.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GNOSEO- „știință, cunoaștere”. ◊ gr. gnosis, eos „cunoaștere” > fr. gnoséo-, germ. id., engl. id. > rom. gnoseo-.~log (v. -log), s. m. și f., adept al gnoseologiei; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a filozofiei care tratează despre posibilitatea cunoașterii lumii de către om; teorie a cunoașterii.

Intrare: gnoseologie
  • silabație: gno-se-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnoseologie
  • gnoseologia
plural
genitiv-dativ singular
  • gnoseologii
  • gnoseologiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gnoseologiesubstantiv feminin

  • 1. ieșit din uz Epistemologie. DEX '09
    sinonime: epistemologie
  • diferențiere Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr; teoria cunoașterii. DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Singura concluzie inevitabilă, trasă de toți oamenii în practica lor vie și care este pusă în mod conștient de materialism la baza gnoseologiei sale, e aceea că în afara noastră și independent de noi există lucruri, obiecte, corpuri, că senzațiile noastre sînt imagini ale lumii exterioare. LENIN, O. XIV 93. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.