GNAIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss.

gnais sn [At: MARCOVICI, CH. 366 / S și: gneis / Pl: ~uri / E: fr gneiss, ger Gneiss] (Mlg) Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică.

GNAIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss.

GNAIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică cu structură șistoasă, compusă mai ales din cuarț, feldspat și mică. – Scris și: gneis.

GNAIS s.n. (Geol.) Rocă metamorfică cu structură șistoasă, formată din feldspat, cuarț și mică. [Pron. gnais. / < germ. Gneis, cf. fr. gneiss].

GNAIS s. n. rocă metamorfică cu textură șistoasă, din cristale de cuarț, feldspat și mică. (< germ. Gneis, fr. gneiss)

GNAIS ~uri n. Rocă formată din cuarț, feldspat și mică. /<germ. Gneiss, fr. gneiss

gnais s. n., pl. gnaisuri (desp. gnai-)

gnais s. n., pl. gnaisuri (gnai-)

gnais s. n., pl. gnaisuri

gnais, pl. gnaisuri

GNÁIS (< germ., fr.) s. n. Rocă metamorfică alcătuită din cuarț, feldspat și mică, uneori amfiboli, șistoasă sau granulară provenită din transformarea rocilor granitice sau argiloase. Se deosebesc: ortognaisuri (de origine magmatică) și paragnaisuri (de origine sedimentară). Se utilizează pentru macadam, trotuare etc.