9 definiții pentru glotologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glotologie sf [At: DN3 / Pl: ~ogii / E: it glottologia] (ltm) Lingvistică.

GLOTOLOGÍE s.f. (Italienism) Dialectologie. ♦ Lingvistică; teoria limbii. [Gen. -iei. / < it. glottologia].

GLOTOLOGÍE s. f. lingvistică. (< it. glottologia)

*glosologíe și gloto- f. (d. vgr. glôssa și glôtta, limbă, și -logie). Studiu boalelor limbiĭ. Linghistică. Ca adj. -lógic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glotologíe (înv.) s. f., art. glotología, g.-d. glotologíi, art. glotologíei

glotologíe (lingvistică) s. f., art. glotología, g.-d. glotologíi, art. glotologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GLOTOLOGÍE s. f. (< it. glottologia): (rar) dialectologie (v.).

GLOTO- „limbă, lexic, lingual”. ◊ gr. glotta „limbă” > fr. glotto-, it. id., engl. id. > rom. gloto-.~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., tehnică bazată pe statistica lexicală, care își propune datarea limbilor primitive; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Dialectologie*. 2. Știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare.

Intrare: glotologie
glotologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glotologie
  • glotologia
plural
genitiv-dativ singular
  • glotologii
  • glotologiei
plural
vocativ singular
plural