6 definiții pentru glosoplegie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glosoplegie sf [At: DN3 / Pl: ~gii / E: fr glossoplégie] (Med) Paralizie a limbii.

GLOSOPLEGÍE s.f. Paralizie a limbii. [Gen. -iei. / < fr. glossoplegie, cf. gr. glossa – limbă, plege – lovitură].

GLOSOPLEGÍE s. f. paralizie a limbii. (< fr. glossoplégie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glosoplegíe (-so-ple-) s. f., art. glosoplegía, g.-d. glosoplegíi, art. glosoplegíei; pl. glosoplegíi, art. glosoplegíile

glosoplegíe s. f. (sil. -ple-), art. glosoplegía, g.-d. glosoplegíi, art. glosoplegíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GLOSO- „limbă, vorbire”. ◊ gr. glossa „limbă” > fr. glosso-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. gloso-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie a limbii; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea forței contractile a mușchilor limbii; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze în formă de limbă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul gloselor; ~id (v. -id), adj., în formă de limbă; ~lalie (v. -lalie), s. f., vorbire neinteligibilă formată din silabe și cuvinte fără sens, întîlnită la unii alienați; ~liză (v. -liză), s. f., paralizie a limbii; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină medicală care studiază fiziologia și patologia limbii. 2. Totalitatea termenilor tehnici dintr-o disciplină; ~manie (v. -manie), s. f., 1. Tulburare obsesivă constînd în preocuparea permanentă a unor bolnavi de a-și autoexamina limba. 2. Sindrom întîlnit la unii alienați mintali, constînd în introducerea continuă de termeni inventați și de jocuri verbale în vorbire, făcînd-o ininteligibilă; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile limbii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a limbii diforme sau distruse; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a limbii; ~pteris (v. -pteris), s. m., gen de ferigă fosilă din ordinul filicalelor, caracteristică pentru flora permiană, avînd frunze mari ligulate sau lanceolate; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a limbii în faringe; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a limbii; ~tomie (v. -tomie), s. f., amputație chirurgicală a limbii.

Intrare: glosoplegie
glosoplegie substantiv feminin
  • silabație: -ple- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glosoplegie
  • glosoplegia
plural
  • glosoplegii
  • glosoplegiile
genitiv-dativ singular
  • glosoplegii
  • glosoplegiei
plural
  • glosoplegii
  • glosoplegiilor
vocativ singular
plural