2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLORIFICÁRE, glorificări, s. f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, slăvire. – V. glorifica.

glorificare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 186 / Pl: ~cări / E: glorifica] (Liv) Slăvire a cuiva sau a ceva Si: preamărire.

GLORIFICÁRE, glorificări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, slăvire. – V. glorifica.

GLORIFICÁRE, glorificări, s. f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire, proslăvire, slăvire. Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre podoaba operei atîtor mii de necunoscuți care lucrau pentru glorificarea oarbei vanități a unui potentat tiran. BART, S. M. 23.

GLORIFICÁRE s.f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire. V. beatificare. [< glorifica].

GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.

glorifica vt [At: MAIORESCU, CR. II, 186 / Pzi: ~rific / E: fr glorifier, lat glorificare] (Liv) A slăvi pe cineva sau ceva Si: a preamări.

GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.

GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. A preamări, a slăvi, a proslăvi. ◊ Refl. pas. Fiți patrioți și modești ca Alexandrescu, și cînd voiți să știți cum se glorifică faptele cele mari, citiți Odele și Elegiile lui. GHICA, S. A. 135.

GLORIFICÁ vb. I. tr. A onora, a preamări, a preaslăvi. [P.i. glorífic, 3,6 -că. / < lat., it. glorificare, cf. fr. glorifier].

GLORIFICÁ vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr. glorifier, lat. glorificare)

A GLORIFICÁ glorífic tranz. A trata cu glorie; a ridica în slavă; a slăvi; a elogia; a cânta; a exalta. /<lat. glorificare, fr. glorifier

glorificà v. 1. a slăvi, a preamări: a glorifica pe Dumnezeu; 2. a se făli cu ceva.

*glorífic, a v. tr. (lat. glorifico, -áre, d. gloria, glorie, și fácere, a face). Onorez, preamăresc, laud, slăvesc: a-l glorifica pe Dumnezeŭ. V. refl. Mă laud, mă fălesc, mă mîndresc: înțeleptu nu se glorifică cu nimica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glorificáre s. f., g.-d. art. glorificắrii; pl. glorificắri

glorificáre s. f., g.-d. art. glorificării; pl. glorificări

glorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 glorífică

glorificá vb., ind. prez. 1 sg. glorífic, 3 sg. și pl. glorífică

glorifica (ind. prez. 3 sg. și pl. glorifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLORIFICÁRE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. v. preamărire.

arată toate definițiile

Intrare: glorificare
glorificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glorificare
  • glorificarea
plural
  • glorificări
  • glorificările
genitiv-dativ singular
  • glorificări
  • glorificării
plural
  • glorificări
  • glorificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: glorifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • glorifica
  • glorificare
  • glorificat
  • glorificatu‑
  • glorificând
  • glorificându‑
singular plural
  • glorifică
  • glorificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • glorific
(să)
  • glorific
  • glorificam
  • glorificai
  • glorificasem
a II-a (tu)
  • glorifici
(să)
  • glorifici
  • glorificai
  • glorificași
  • glorificaseși
a III-a (el, ea)
  • glorifică
(să)
  • glorifice
  • glorifica
  • glorifică
  • glorificase
plural I (noi)
  • glorificăm
(să)
  • glorificăm
  • glorificam
  • glorificarăm
  • glorificaserăm
  • glorificasem
a II-a (voi)
  • glorificați
(să)
  • glorificați
  • glorificați
  • glorificarăți
  • glorificaserăți
  • glorificaseți
a III-a (ei, ele)
  • glorifică
(să)
  • glorifice
  • glorificau
  • glorifica
  • glorificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glorificare

  • 1. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei.
    exemple
    • Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre podoaba operei atîtor mii de necunoscuți care lucrau pentru glorificarea oarbei vanități a unui potentat tiran. BART, S. M. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi glorifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

glorifica

etimologie: