GLODOS, -OASĂ, adj. v. gloduros.

glodos, ~oasă a [At: CANTEMIR, HR. 139 / Pl: ~oși, ~oase / E: glod + -os] (Mol) Plin de noroi.

GLODOS, -OASĂ adj. V. gloduros.

GLODOS, -OASĂ, glodoși, -oase, adj. Gloduros. Moș Andrei locuia într-o ulicioară glodoasă din fundătura Badalanului. DUNĂREANU, N. 16. Drumul e glodos și greu, Negura se lasă. IOSIF, V. 74.

GLODOS ~oasă (~oși, ~oase) v. GLODUROS. /glod + suf. ~os

glodos a. Mold. plin de glod sau de noroiu: păraie glodoase POP.

GLODOROS, -OASĂ, adj. v. gloduros.

glodoros, ~oasă a vz gloduros

gloduros, ~oasă a [At: PANN, E. I, 91/3 / V: ~dor~ / Pl: ~oși, ~oase / E: gloduri + -os] 1 (Mun) Care e plin de bulgări, de hopuri. 2 (Reg; fig) Aspru. 3 (Reg; fig) Cu neregularități. 4 (Reg; d. abstracte) Care e lipsit de armonie. 5 (Mol) Plin de noroi.

GLODUROS, -OASĂ, gloduroși, -oase, adj. 1. Plin de noroi, noroios. Trecînd printr-un loc cam gloduros, i s-au înfipt carul în imala aceea. SBIERA, P. 199. 2. Cu gloduri, cu bulgări. Pămîntul era gloduros, tare ca fierul. SANDU-ALDEA, U. P. 44. ◊ Fig. Orațiu... îndreptă și alungă ceea ce era prea aspru și prea gloduros în limba și în exametrul părintelui satirei. ODOBESCU, S. I 48. – Variantă: glodoros, -oasă (PANN, P. V. II 119, TEODORESCU, P. P. 131) adj.

GLODUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care este plin de glod; cu glod; noroios. 2) Care are (mult) glod; cu (mult) glod. /gloduri (pl.) + suf. ~os

gloduros a. 1. plin de bulgări, colțuros: o fășioară de pământ gloduroasă și ghimpoasă PANN; 2. fig. grosolan: cuvânt prea gloduros PANN.

glodorós, glodurós și glodós, -oásă adj. Est. Plin de glod, de noroĭ. Vest. (glodoros și gloduros). Plin de glodurĭ, grunțuros. Fig. Aspru, grosolan: cuvînt gloduros.

gloduros (pop.) adj. m., pl. gloduroși; f. gloduroasă, pl. gloduroase

gloduros (pop.) adj. m., pl. gloduroși; f. gloduroasă, pl. gloduroase

gloduros adj. m., pl. gloduroși; f. sg. gloduroasă, pl. gloduroase

GLODOS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.

glodos adj. v. MÎLOS. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS.

GLODUROS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios.

GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pământ, teren ~.)

gloduros adj. v. MÎLOS. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS.

GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. și Ban.) bordos, (Ban.) bușos. (Pămînt, teren ~.)

glodos, -oasă, glodoși, -oase, adj. – Noroios: „În casă-s țoluri pă gios, / Și nu pot intra glodos” (Bilțiu, 2006; 79). – Din glod + suf. -os (DEX, MDA).