gliptotecă sf [At: DA ms / Pl: ~eci / E: fr glyptothèque, ger Glyptothek] 1 Colecție de pietre prețioase sau semiprețioase gravate. 2 (Pex) Muzeu sau secție dintr-un muzeu în care se păstrează colecții de pietre prețioase sau semiprețioase gravate.

GLIPTOTECĂ, gliptoteci, s. f. Colecție de pietre prețioase sau semiprețioase gravate; p. ext. muzeu în care se păstrează colecții de astfel de pietre sau de sculpturi.

GLIPTOTECĂ s.f. (Liv.) Colecție de pietre gravate; (p. ext.) muzeu unde se țin astfel de colecții. [Gen. -cii. / cf. fr. glyptothèque, germ. Glyptothek < gr. glyptos – gravat, theke – cutie].

GLIPTOTECĂ s. f. 1. colecție de pietre gravate; locul unde se păstrează. 2. muzeu de sculptură. (< fr. glyptothèque, germ. Glyptothek)

GLIPTOTECĂ ~ci f. 1) Colecție de pietre prețioase gravate. 2) Muzeu unde sunt expuse astfel de colecții. /<fr. glyptotheque

gliptotecă f. cabinet de pietre gravate, de statui.

*gliptotécă f., pl. ĭ și e (d. glipt-ic și -tecă ca în bibliotecă). Muzeŭ de petre sculptate, de sculptură: gliptoteca din München.

gliptotecă s. f., g.-d. art. gliptotecii; pl. gliptoteci

gliptotecă s. f., g.-d. art. gliptotecii; pl. gliptoteci

gliptotecă s. f., g.-d. art. gliptotecii; pl. gliptoteci

GLIPTO- „incrustație, gravare, eroziune, brăzdare”. ◊ gr. glyptos „gravat, sculptat” > fr. glypto-, germ. id., engl. id. > rom. glipto-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe prevăzute cu brazde longitudinale; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor de eroziune exercitate de către agenții externi asupra scoarței terestre; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul pietrelor antice gravate; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază pietrele gravate; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe brăzdate; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de pietre prețioase gravate.