gladiator sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr gladiateur, ger Gladiator, it gladiatore, lat gladiator, -is] (În Roma antică) Bărbat liber (sau sclav) care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice.

* GLADIATOR sm. 🏛 Sclav sau prizonier de războiul care, la vechii Romani, era silit să se lupte cu alții de felul lui sau cu fiarele sălbatece, în circuri (🖼 2406): au ceva din măreția statuelor antice ale ~ilor romani (VLAH.) [lat.].

GLADIATOR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (de obicei sclav), care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice. Gladiatorii se luptau pînă ce din trupul sfărîmat sîngele curgea șiroi. PĂUN-PINCIO, P. 102. – Pronunțat: -di-a-.

GLADIATOR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator].

GLADIATOR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator)

GLADIATOR ~i m. (în Roma antică) Sclav sau prizonier de război care lupta în arenă cu un luptător sau cu o fiară. /<lat. gladiator, ~oris, fr. gladiateur

gladiator m. sclav sau mercenar care, la Roma, se luptă în amfiteatru cu alți gladiatori sau cu fiare sălbatice.

*gladiatór m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V. atlet.

gladiator (desp. -di-a-) s. m., pl. gladiatori

gladiator (-di-a-) s. m., pl. gladiatori

gladiator s. m. (sil. -di-a-), pl. gladiatori

GLADIATOR s. (IST.) (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)

GLADIATOR s. (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)