12 definiții pentru gladiator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.

GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.

gladiator sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr gladiateur, ger Gladiator, it gladiatore, lat gladiator, -is] (În Roma antică) Bărbat liber (sau sclav) care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice.

GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (de obicei sclav), care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice. Gladiatorii se luptau pînă ce din trupul sfărîmat sîngele curgea șiroi. PĂUN-PINCIO, P. 102. – Pronunțat: -di-a-.

GLADIATÓR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator].

GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator)

GLADIATÓR ~i m. (în Roma antică) Sclav sau prizonier de război care lupta în arenă cu un luptător sau cu o fiară. /<lat. gladiator, ~oris, fr. gladiateur

gladiator m. sclav sau mercenar care, la Roma, se luptă în amfiteatru cu alți gladiatori sau cu fiare sălbatice.

*gladiatór m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V. atlet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gladiatór (-di-a-) s. m., pl. gladiatóri

gladiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. gladiatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLADIATÓR s. (IST.) (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)

GLADIATOR s. (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)

Intrare: gladiator
  • silabație: gla-di-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gladiator
  • gladiatorul
  • gladiatoru‑
plural
  • gladiatori
  • gladiatorii
genitiv-dativ singular
  • gladiator
  • gladiatorului
plural
  • gladiatori
  • gladiatorilor
vocativ singular
  • gladiatorule
plural
  • gladiatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gladiator

  • 1. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: boinic attach_file un exemplu
    exemple
    • Gladiatorii se luptau pînă ce din trupul sfărîmat sîngele curgea șiroi. PĂUN-PINCIO, P. 102.
      surse: DLRLC

etimologie: