glabru, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ri, ~re / E: fr glabre] (Blg; d. plante sau animale) Care este lipsit de peri pe suprafață.

GLABRU, -Ă adj. (Biol.) Lipsit de peri la suprafață. ♦ (Liv.) Imberb. [Cf. fr. glabre, it. glabro < lat. glaber – chel].

GLABRU, -Ă adj. 1. (despre fructe, frunze) lipsit de peri; fără barbă și mustăți; nepăros. 2. imberb. (< fr. glabre)

GLABRU ~ă (~i, ~e) (despre plante și despre părțile lor) Care este lipsit de perișori pe suprafață. /<fr. glabre

*glábru, -ă adj. (lat. glaber, -bra). Fără păr, spîn. Fără fire orĭ filamente: sămînță glabră.

glabru (desp. gla-bru) adj. m., pl. glabri; f. glabră, pl. glabre

glabru (gla-bru) adj. m., pl. glabri; f. glabră, pl. glabre

glabru adj. (sil. -bru), pl. glabri; f. sg. glabră, pl. glabre

Adenostyles glabra DC. Specie ce înflorește vara. Flori roșii-pal, cîte 3 în capitule adunate în ciorchine umbelat, terminal. Foliolele involucrului oblonge, glabre. Frunze (3-4) cordiforme sau reniforme, pe o tulpină rotundă, pubescentă, înaltă pînă la 50 cm.

Begonia glabra Aublet (syn. B. scandens, Sv.). Specie cu tulpini verzi, tîrîtoare, peste 0,80 m lungime, lucioase, divergente, cărnoase, frunze cca 8-10 cm lungime, eliptice sau ovate cu vîrf ascuțit, la bază rotunjite, dințate, verzi-deschis, cu pețiol ce nu depășește 4 cm. Flori mici, albe, dispuse într-o inflorescență (cimă laterală) de cca 15 cm lungime. Plantă decorativă prin frunze lipsite de peri, folosită suspendată sau dirijată.

Bougainvillea glabra Choisy. Specie cu flori (înconjurate de bractee roz-roșietice) spiciforme. Frunze galbene-verzi, ovate, cu vîrf ascuțit. Plantă înaltă de cca 1 m.

Cerinthe glabra Mill. (syn. C. alpina Kit.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-pal cu margine aurie și 5 pete purpurii. Frunze (cca 25-30 cm lungime) obovate, cu dungi albăstrii, înguste, glabre, numeroase, cele superioare ovat-cordiforme, înconjoară tulpina. Cca 55 cm înălțime, cu mai multe tulpini erecte.

Chelone glabra L. Specie care înflorește în aug.-oct. Flori albe sau roz-deschis, în spice dense, terminale, cu bractee fără peri pe margini. Tulpini (cca 95 cm înălțime) cu 4 muchii, glabre sau ușor-pubescente. Frunze (cca 4,5 cm lungime, 2,2 cm lățime) opuse, lanceolate, crestate, scurt-pețiolate.

Glycyrrhiza glabra L. Specie care înflorește vara. Flori hermafrodite, mici, lila, albăstrui sau albe (caliciul campanulat cu peri glanduloși), cu peduncul scurt, în raceme erecte, la subsuoara frunzei. Fructe (păstaie) cu 3-4 semințe, glabre. Plantă erbacee, perenă. Rizom, în interior, galben, dulce, din care cresc lăstarii. Tulpină erectă, glabră, ramificată, 1,5 m înălțime. Frunze imparipenate, verzi, cca 1,8 cm lungime, 4-8 perechi foliole, pe partea interioară cu glande lipicioase.

Herniaria glabra L. Specie ce înflorește vara. Flori galbene-verzui (caliciul glabru cu laciniile obtuze), în glomerule axilare. Frunze mici, ovat-oblonge, glabre. Plantă perenă sau anuală, mică, erbacee, întinsă pe pămînt.

Hypocyrta glabra Hook. Specie care înflorește în ium.-aug. Flori așezate în axa frunzei, corolă glabră, roșie-stacojie, cu marginea portoealie, cilindrul corolei umflat și gîtuit la vîrf. Tulpină erectă, neramificată, cărnoasă, glabră, roșie-purpur. Frunze eliptice cu vîrful bont, cca 5 cm lungime, serate, lucioase, puțin pubescente.

Manettia glabra Cham. et Schlechtd. Specie care înflorește în mart.-noiemb. Flori (sepale îndepărtate, laciriile corolei mici, rulate în exterior, stamine exerte) roșii, terminale, în axa frunzei. Frunze glabre (3-6 cm lungime), ovat-cordiforme, cu vîrf ascuțit.

Photinia glabra (Thunb.) Maxim. Specie originară din Japonia. Inflorescență glabră, cca 8 cm diametru, petale cu peri. Frunze oblonge cca 7 cm lungime, pe ramurile unui arbust de cca 2,5 m înălțime. Se cultivă în seră rece.

Rhus glabra L. Specie care înflorește vara. Flori verzi, în panicule dese. Frunze imparipenate, roșii-strălucitor, pe partea inferioară glabre. Lujeri glabrii, glauei. Ramurile și pețiolii roșietici.

Ulmus glabra Huds. (syn. U. scabra Mill.; U. montana With.), « Ulm de munte ». Specie care înflorește primăvara. Flori cu pedunculi lungi, dispuse în mănunchi sferic, mov, foliolele perigonului roșii-pubescente pe margini. Fruct, samară, cca 2 cm lățime, cu sămînță plasată în centrul aripii. Frunze lunguieț-ovate, pînă la 16 cm lungime, de cele mai multe ori trilobate, cu pețiol 0,5 cm lungime, acoperite cu peri scurți și rigizi, la bază nesimetrice, acuminate, partea superioară verde-închis, cea inferioară pubescentă, dublu-serate, spre vîrf – de cele mai multe ori – trilobate. Arbore, pînă la 40 m înălțime, scoarță maro-închis, netedă și ritidom cu crăpături superficiale la bătrânețe, ramuri maro-închis, lujerii cu peri scurți și rigizi.