IMBERB, imberbi, adj. (Livr.; adesea substantivat) Căruia nu i-a apărut încă barba; p. ext. (peior.) tânăr. – Din fr. imberbe, lat. imberbis.

imberb sm, a [At: EMINESCU, P. 230 / Pl: ~i / E: fr imberbe, lat imberbus] (Liv) 1-2 (Tânăr) căruia nu i-a apărut încă barba. 3-4 (Pex) (Persoană) fără barbă. 5-6 (Fig; prt) (Tânăr) care-și dă aere de om matur.

IMBERB, imberbi, adj. m. (Livr.; adesea substantivat) Căruia nu i-a apărut încă barba; p. ext. (peior.) tânăr. – Din fr. imberbe, lat. imberbis.

IMBERB, imberbi, adj. m. Căruia nu i-a răsărit încă barba; fără barbă, tînăr. La aceste academii de științi a zînei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri, Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas. EMINESCU, O. I 140. ◊ (Substantivat) Jak Măgură, un imberb deșirat... era reporter la o gazetă din Brăila. BART, E. 149.

IMBERB adj., s.m. (Tînăr) căruia nu i-a crescut încă barba. [< fr., it. imberbe, cf. lat. imberbis].

IMBERB adj., s. m. (tânăr) căruia nu i-a crescut încă barba. (< fr. imberbe, lat. imberbis)

IMBERB ~i adj. 1) Care (încă) nu are barbă; fără barbă. 2) fig. Care este foarte tânăr; fără experiență. /<fr. imberbe, lat. imberbis

imberb a. 1. care n’are încă barbă, spân. 2. (ironic) prea tânăr.

*imbérb, -ă adj. (lat. imberbis și imberbus, d. in-, ne, și barba, barbă). Fără barbă. Fig. Iron. Prea tînăr. V. spîn.

imberb (livr.) adj. m., pl. imberbi; f. imberbă, pl. imberbe

imberb (livr.) adj. m., pl. imberbi; f. imberbă, pl. imberbe

imberb adj. m., pl. imberbi; f. sg. imberbă, pl. imberbe