9 definiții pentru giumbușluc gimbișlâc giumbușlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

giumbușluc sn [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 192 / V: gimbișlâc, ~lâc / Pl: ~uri / E: giumbuș + -luc] 1 Faptă, vorbă, atitudine care înveselește Si: caraghioslâc, ghidușie, (iuz) giumbuș. 2 Grație. 3 (Prt) Glumă de prost gust.

GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.

GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Caraghioslîc, ghidușie. Actorii se distrează și distrează și publicul cu mici giumbușlucuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 6/3. Nesăratele lui giumbușlucuri... îi scoseseră faima de băiat deștept. M. I. CARAGIALE, C. 15. Amfitrita, stînd culcată pe marginea mării, pe nisipul cald, visa, privind fața apei care se ridica și cădea săltată de tumbele și giumbușlucurile delfinilor, și, ca o femeie ce era, se ridică pe un cot ca să-i vadă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 192.

gimbișlâc sn vz giumbușluc

giumbușlâc sn vz giumbușluc


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

giumbușlúc (gium-) s. n., pl. giumbușlúcuri

giumbușlúc s. n. (sil. gium-), pl. giumbușlúcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GIUMBUȘLÚC s. v. bufonerie.

GIUMBUȘLUC s. bufonerie, caraghioslîc, clovnerie, comicărie, (rar) bufonadă, paiațarlîc, paiațărie, (înv.) cabazlîc, giumbuș, mascaralîc, măscăriciune, măscărie, (înv., în Mold.) ghidușie.

Intrare: giumbușluc
giumbușluc substantiv neutru
  • silabație: gium-buș-luc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giumbușluc
  • giumbușlucul
  • giumbușlucu‑
plural
  • giumbușlucuri
  • giumbușlucurile
genitiv-dativ singular
  • giumbușluc
  • giumbușlucului
plural
  • giumbușlucuri
  • giumbușlucurilor
vocativ singular
plural
gimbișlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gimbișlâc
  • gimbișlâcul
  • gimbișlâcu‑
plural
  • gimbișlâcuri
  • gimbișlâcurile
genitiv-dativ singular
  • gimbișlâc
  • gimbișlâcului
plural
  • gimbișlâcuri
  • gimbișlâcurilor
vocativ singular
plural
giumbușlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giumbușlâc
  • giumbușlâcul
  • giumbușlâcu‑
plural
  • giumbușlâcuri
  • giumbușlâcurile
genitiv-dativ singular
  • giumbușlâc
  • giumbușlâcului
plural
  • giumbușlâcuri
  • giumbușlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

giumbușluc gimbișlâc giumbușlâc

etimologie: