10 definiții pentru mascaralâc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mascaralâc sn [At: PR. DRAM. 208 / V: ~lic, ~carlâc / Pl: ~uri / E: tc maskaralik] 1 (Înv; mpl) Vorbă de paiață, de măscărici. 2 Gest de paiață. 3 (Pex) Mascaradă (3). 4 Vorbă ridicolă. 5 Lucru caraghios. 6 (Rar) Bătaie de joc. 7 (Rar) Vorbă de ocară. 8 Faptă trivială. 9 Expresie trivială.

mascaralâc n. faptă sau vorbă de batjocură. [Turc. MASKARALYK].

mascaralîc n., pl. urĭ (turc. maskaralyk, de unde și ngr. maskaraliki). Triv. Purtare saŭ faptă neserioasă, batjocură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MASCARALÂC s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc.

mascaralîc s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MASCARALÍC s. n. v. mascaralîc.

MASCARALÎC s. n. 1. (Învechit; mai ales la pl.) Vorbă, gest de paiață, de măscărici; p. ext. faptă, vorbă, gest, lucru caraghios, ridicol; mascaradă (2). Poftim, astăzi iar dandanale, iar mascaralicuri, secături! PR. DRAM. 208. Să nu faci mascaralicuri de aste cînd îi fi la noi. NEGRUZZI, S. III, 76, cf. POLIZU. Ei, ce zici, mă rog, de mascaralîcul ăsta? Să se aleagă Budușcă primar! ap. TDRG. Erau oameni prea liniștiți și prea economi pentru a-și pierde timpul și banii la astfel de mascarlîcuri. C. GANE TR. V. 448. 2. (Rar) Bătaie de joc; vorbă de ocară. Cf. ȘĂINEANU, D. U., ȘIO II1; 252, CADE. ♦ Faptă, expresie trivială. Cf. DDRF. - Pl.: mascaralîcuri. - Și: mascaralic, mascarlîc s. n. – Din tc. maskaralık.

Intrare: mascaralâc
mascaralâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mascaralâc
  • mascaralâcul
  • mascaralâcu‑
plural
  • mascaralâcuri
  • mascaralâcurile
genitiv-dativ singular
  • mascaralâc
  • mascaralâcului
plural
  • mascaralâcuri
  • mascaralâcurilor
vocativ singular
plural
mascaralic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mascaralic
  • mascaralicul
plural
  • mascaralicuri
  • mascaralicurile
genitiv-dativ singular
  • mascaralic
  • mascaralicului
plural
  • mascaralicuri
  • mascaralicurilor
vocativ singular
plural
mascarlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mascarlâc
  • mascarlâcul
plural
  • mascarlâcuri
  • mascarlâcurile
genitiv-dativ singular
  • mascarlâc
  • mascarlâcului
plural
  • mascarlâcuri
  • mascarlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)