12 definiții pentru giumbuș gimbiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. (Rar) Giumbușluc. – Din tc. cümbüș.

GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. (Rar) Giumbușluc. – Din tc. cümbüș.

giumbuș sn [At: CARAGIALE, S. 76 / V: gimbiș / Pl: ~uri / E: tc ğümbüž] (Tcm; iuz) 1 Giumbușluc Cf ghidușie. 2 Grație.

GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. Giumbușluc. Cei de la barăci... se repeziseră în flăcări: unul pe fereastră... altul strecurat ca șopîrla pe ușă; fiecare dînd mica sa reprezentație, cu giumbușurile ce poate și-i în stare el să facă. CĂLUGĂRU, O. P. 426. Dispariția lui... era o pagubă reală pentru atîția amatori de giumbușuri. CARAGIALE, O. I 306.

giumbuș n. petrecere, haz, poznă: ursul le făcea felurimi de giumbușuri. [Turc. DJÜMBÜȘ].

gĭumbúș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] ğunbiș, pop. ğunbuș, petrecere, amuzament; bg. sîrb. gumbuš). Sud. Caraghĭozlîc, poznă, scamatorie, drăcie: copiiĭ mureau de rîs de gĭumbușurile luĭ Vasilachi. – Și gimbíș și (Rucăr) ghimbúș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

giumbúș (rar) (gium-) s. n., pl. giumbúșuri

giumbúș s. n. (sil. gium-), pl. giumbușúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GIUMBÚȘ s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc.

giumbuș s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

giumbúș (giumbúșuri), s. n. – Ghidușie, caraghioslîc. – Mr. giumbușe, megl. giămbuș. Tc. cümbüs (Șeineanu, II, 190; Roesler 69; Lokotsch 752); cf. ngr. τσιμπούσι, bg. ğumbĭuš. Este dublet al lui gimbiș, s. n. (Munt., rar, haz, ghidușie). – Der. giumbușlîc, s. n. (ghidușie, caraghioslîc), din tc. cambazlik „acrobație”, confundat cu cuvîntul anterior.

Intrare: giumbuș
  • silabație: gium-buș info
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giumbuș
  • giumbușul
  • giumbușu‑
plural
  • giumbușuri
  • giumbușurile
genitiv-dativ singular
  • giumbuș
  • giumbușului
plural
  • giumbușuri
  • giumbușurilor
vocativ singular
plural
gimbiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

giumbuș gimbiș

  • exemple
    • Cei de la barăci... se repeziseră în flăcări: unul pe fereastră... altul strecurat ca șopîrla pe ușă; fiecare dînd mica sa reprezentație, cu giumbușurile ce poate și-i în stare el să facă. CĂLUGĂRU, O. P. 426.
      surse: DLRLC
    • Dispariția lui... era o pagubă reală pentru atîția amatori de giumbușuri. CARAGIALE, O. I 306.
      surse: DLRLC

etimologie: