23 de definiții pentru giugiuli guguli guli gugiuli (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.

GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.

giugiuli [At: GORJAN, H. IV, 74/13 / V: gug~, gugu~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf gingirliu, giugiuc] 1-2 vtr (D. oameni) A dezmierda pe cineva cu vorbe drăgăstoase și a-l mângâia. 3 vr (D. câini) A se gudura. 4 vr (D. păsări) A se împerechea.

GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. A dezmierda, a mîngîia, a alinta. Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. ♦ Refl. A se drăgosti. ◊ Fig. (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163. – Variantă: gugiulí (EMINESCU, O. I 43) vb. IV.

A SE GIUGIULÍ mă ~ésc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de giugiuleli (cu cineva); a se mângâia; a se drăgosti; a se ciuguli. /Orig. nec.

A GIUGIULÍ ~ésc tranz. fam. (persoane) A atinge ușor și repetat cu mâna în semn de afecțiune, spunând concomitent vorbe de dragoste; a mângâia; a drăgosti. /Orig. nec.

giugiulì v. a răsfățà: se giugiuliră ca niște porumbei ISP. [Termen aparținând primitiv graiului copiilor (v. gigea)].

GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

gĭugĭulésc v. tr. (ung. gyögéltetni, a gĭugĭuli, d. gyönge, gingaș. V. gingaș). Răsfăț, alint, dezmerd, mîngîĭ cu mîna. – Și gĭungĭunesc, ghĭonghĭonesc și ghĭunghĭunesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulí vb., ind. prez. 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. giugiuleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GIUGIULÍ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.

giugiuli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.

GUGULÍ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.

arată toate definițiile

Intrare: giugiuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giugiuli
  • giugiulire
  • giugiulit
  • giugiulitu‑
  • giugiulind
  • giugiulindu‑
singular plural
  • giugiulește
  • giugiuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • giugiulesc
(să)
  • giugiulesc
  • giugiuleam
  • giugiulii
  • giugiulisem
a II-a (tu)
  • giugiulești
(să)
  • giugiulești
  • giugiuleai
  • giugiuliși
  • giugiuliseși
a III-a (el, ea)
  • giugiulește
(să)
  • giugiulească
  • giugiulea
  • giugiuli
  • giugiulise
plural I (noi)
  • giugiulim
(să)
  • giugiulim
  • giugiuleam
  • giugiulirăm
  • giugiuliserăm
  • giugiulisem
a II-a (voi)
  • giugiuliți
(să)
  • giugiuliți
  • giugiuleați
  • giugiulirăți
  • giugiuliserăți
  • giugiuliseți
a III-a (ei, ele)
  • giugiulesc
(să)
  • giugiulească
  • giugiuleau
  • giugiuli
  • giugiuliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • guguli
  • gugulire
  • gugulit
  • gugulitu‑
  • gugulind
  • gugulindu‑
singular plural
  • gugulește
  • guguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gugulesc
(să)
  • gugulesc
  • guguleam
  • gugulii
  • gugulisem
a II-a (tu)
  • gugulești
(să)
  • gugulești
  • guguleai
  • guguliși
  • guguliseși
a III-a (el, ea)
  • gugulește
(să)
  • gugulească
  • gugulea
  • guguli
  • gugulise
plural I (noi)
  • gugulim
(să)
  • gugulim
  • guguleam
  • gugulirăm
  • guguliserăm
  • gugulisem
a II-a (voi)
  • guguliți
(să)
  • guguliți
  • guguleați
  • gugulirăți
  • guguliserăți
  • guguliseți
a III-a (ei, ele)
  • gugulesc
(să)
  • gugulească
  • guguleau
  • guguli
  • guguliseră
guli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gugiuli
  • gugiulire
  • gugiulit
  • gugiulitu‑
  • gugiulind
  • gugiulindu‑
singular plural
  • gugiulește
  • gugiuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gugiulesc
(să)
  • gugiulesc
  • gugiuleam
  • gugiulii
  • gugiulisem
a II-a (tu)
  • gugiulești
(să)
  • gugiulești
  • gugiuleai
  • gugiuliși
  • gugiuliseși
a III-a (el, ea)
  • gugiulește
(să)
  • gugiulească
  • gugiulea
  • gugiuli
  • gugiulise
plural I (noi)
  • gugiulim
(să)
  • gugiulim
  • gugiuleam
  • gugiulirăm
  • gugiuliserăm
  • gugiulisem
a II-a (voi)
  • gugiuliți
(să)
  • gugiuliți
  • gugiuleați
  • gugiulirăți
  • gugiuliserăți
  • gugiuliseți
a III-a (ei, ele)
  • gugiulesc
(să)
  • gugiulească
  • gugiuleau
  • gugiuli
  • gugiuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

giugiuli guguli guli gugiuli gugulire gulire

  • 1. familiar A (se) dezmierda, a (se) mângâia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinta dezmierda mângâia attach_file un exemplu
    exemple
    • Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se drăgosti.
      exemple
      • figurat (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163.
        surse: DLRLC

etimologie: