giroscop sn [At: MDT / Pl: ~oape / E: fr gyroscope] (Teh) 1 Corp solid sprijinit în așa fel, încât este liber să se rotească în jurul axei sale. 2 Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axe, se poate deplasa astfel încât să nu modifice direcția axei sale de rotație. 3 Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion, a unui submarin etc.

GIROSCOP, giroscoape, s. n. Corp solid care are o axă de simetrie și care e sprijinit astfel încît să se poată roti în jurul acestei axe.

GIROSCOP s.n. Aparat constituit dintr-o roată care se poate mișca rapid în jurul axei sale, astfel încît planul ei de rotație rămîne fix în spațiu. [Pl. -scoape. / < fr. gyroscope, cf. gr. gyros – cerc, skopein – a privi].

GIROSCOP s. n. dispozitiv dintr-un disc care se rotește în jurul axei sale, menținându-și planul de rotație, pentru orientarea în spațiu a avioanelor, a submarinelor etc. (< fr. gyroscope)

GIROSCOP ~oape n. Disc rotitor greu, care poate lua orice orientare în spațiu, fiind susținut de câteva cadre cardanice succesive, folosit la avioane și la submarine pentru indicarea direcției de deplasare. /<fr. gyroscope

*giroscóp n., pl. oape (vgr. gýros, învîrtire, și scop ca’n telescop. V. jur 1). Aparat inventat la 1852 de Foucault ca să demonstreze rotațiunea pămîntuluĭ.

giroscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoape

!giroscop (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. giroscoape

giroscop s. n. (sil. mf. -scop), pl. giroscoape

GIROSCOP piesă cu simetrie axială menținută în mișcare de rotație, menținând direcția inițială a axei de rotație față de un sistem de referință inerțial. Proprietățile giroscopului se utilizează la determinarea poziției în spațiu a unei aeronave în cadrul zborului instrumental (fără vizibilitate). Giroscopul intră în compunerea diverselor aparate de bord: giroscopul, girodirecționalul etc.

GIRO- „cerc, roată, girus anatomic, circular, giratoriu”. ◊ gr. gyros „cerc, roată, inel” > fr. gyro-, engl. id., germ. id. > rom. giro-. □ ~ceras (v. -ceras), s. m., moluscă cefalopodă fosilă nautiloidee din devonian, cu cochilie curbată, ornamentată cu coaste; ~clinometru (v. clino-, v. -metru₁), s. n., aparat giroscopic care indică înclinarea laterală a avionului; ~dactili (v. -dactil), s. m. pl., viermi vivipari paraziți pe suprafața corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini; ~edru (v. -edru), s. n., formă cristalografică simplă din sistemul cubic; ~ide (v. -id), s. f. pl., axe de simetrie complexe, întîlnite la unele forme cristalografice, care pot fi puse în evidență prin combinarea a două operații simple de simetrie; ~metru (v. metru₁), s. n., instrument pentru determinarea vitezei de rotație a avionului; ~scop (v. -scop), s. n., 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axele de simetrie, se poate deplasa astfel încît să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion sau a unui submarin; ~stat (v. -stat), s. n., corp solid care posedă o mișcare de rotație în jurul axei sale.