24 de definiții pentru gingie ginge gingea gingeie gingei gingen gingin gingenă gingină (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GINGÍE, gingii, s. f. Țesut1 (3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [Var.: (înv. și reg.) gíngenă, gíngină s. f.] – Lat. gingiva.

GINGÍE, gingii, s. f. Țesut1 (3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [Var.: (înv. și reg.) gíngenă, gíngină s. f.] – Lat. gingiva.

gingie2 sf [At: PISCUPESCU, O. 310/43 / V: ~ge (Pl: gingi), ~gea, ~gei smn (Pl: ~gei, ~geie), ~geie sf (Pl: ~gei), ~gel, ~gen, ~gin sm, ~genă, ~i[1] sf / A și: gingie / Pl: ~ii / E: lat gingiva] Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. corectată

  1. În original, 2 var. fără accent — LauraGellner

gingie1 sf [At: GREGORIAN, GL. / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Ghindă.

GINGÍE, gingii, s. f. (Mal ales la pl.) Țesut de culoare roșiatică care învelește rădăcinile dinților și măselelor. Morfolea din gingii, laptele îi curgea din colțurile gurii. DUMITRIU, N. 126. Și-și descoperi rîzînd strunga lată din gingia de sus. SADOVEANU, P. S. 86. Scoate din traistă o bucățică de covrig, o-nmoaie în năstrapă și-ncepe s-o morfolească-n gingii. CARAGIALE, P. 63. ◊ Fig. A ajuns cu luntrea pînă-n gingiile gheții. SANDU-ALDEA, U. P. 120. – Accentuat și: (regional) gingie. - Variante: gíngenă, gingeni (ALECSANDRI, P. III 347, ȘEZ. IV 125), gíngină, gingini (COȘBUC, P. II 200, NEGRUZZI, S. II 304), s. f.

GINGÍE ~i f. Țesut muscular care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților. [G.-D. gingiei] /<lat. gingiva

gingie f. carne ce înconjură dinții la rădăcina lor. [Lat. GINGIVA].

gingíe f. (lat. gingíya, it. pv. pg. gengiya, fr. genciye, sp. encia). Vest. Mold. sud. Carnea care înconjoară dințiĭ la rădăcina lor. – În nord gingină, pl. ĭ.

GÍNGENĂ s. f. v. gingie.

GÍNGINĂ s. f. v. gingie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile

arată toate definițiile

Intrare: gingie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gingie
  • gingia
plural
  • gingii
  • gingiile
genitiv-dativ singular
  • gingii
  • gingiei
plural
  • gingii
  • gingiilor
vocativ singular
plural
ginge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gingea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gingeie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gingei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gingen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gingin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gingenă
  • gingena
plural
  • gingeni
  • gingenile
genitiv-dativ singular
  • gingeni
  • gingenii
plural
  • gingeni
  • gingenilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gingină
  • gingina
plural
  • gingini
  • ginginile
genitiv-dativ singular
  • gingini
  • ginginii
plural
  • gingini
  • ginginilor
vocativ singular
plural

gingie ginge gingea gingeie gingei gingen gingin gingenă gingină

  • 1. Țesut (3.) de culoare roșiatică care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Morfolea din gingii, laptele îi curgea din colțurile gurii. DUMITRIU, N. 126.
      surse: DLRLC
    • Și-și descoperi rîzînd strunga lată din gingia de sus. SADOVEANU, P. S. 86.
      surse: DLRLC
    • Scoate din traistă o bucățică de covrig, o-nmoaie în năstrapă și-ncepe s-o morfolească-n gingii. CARAGIALE, P. 63.
      surse: DLRLC
    • figurat A ajuns cu luntrea pînă-n gingiile gheții. SANDU-ALDEA, U. P. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: