GINANDRIE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, datorată concreșterii staminelor și pistilului. – Din fr. gynandrie.

ginandrie sf [At: DEX² / E: fr gynandrie] 1 (Med) Masculinizare a femeii din cauza lipsei hormonilor estrogeni și a dominanței celor androgeni. 2 (Bot) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, din cauza concreșterii staminelor și a pistilului.

GINANDRIE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor și pistilului. – Din fr. gynandrie.

GINANDRIE s.f. (Biol.) 1. Existența la femei a caracterelor sexuale secundare bărbătești. 2. Formă sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. [Gen. -iei. / < fr. gynandrie, cf. gr. gyne – femeie, aner – bărbat].

GINANDRIE s. f. 1. existența la femei a caracterelor sexuale secundare bărbătești. 2. formă sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. (< fr. gynandrie)

ginandrie (desp. gi-nan-/gin-an-) s. f., art. ginandria, g.-d. ginandrii, art. ginandriei

!ginandrie (gi-nan-/gin-an-) s. f., art. ginandria, g.-d. ginandrii, art. ginandriei

ginandrie s. f. (sil. mf. gin-), art. ginandria, g.-d. ginandrii, art. ginandriei

GIN-, v. GINO-. □ ~andrie (v. -andrie), s. f., 1. Aspect sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. 2. Prezență, la femei, a caracterelor secundare masculine; ~androfor (v. andro-, v. -for), s. m., prelungire a axului floral pe care sînt dispuse atît staminele, cît și carpelele; ~andromonoecie (v. andro-, v. mon/o-, v. -oecie), s. f., poligamie monoică cu flori mascule, femele și hermafrodite pe același individ; ~andromorf (v. andro-, v. -morf), adj., referitor la un individ anormal, dintr-o specie dioică, la care unele părți ale corpului sînt tipic femele, iar altele, sînt tipic mascule; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., spor masculin format în vecinătatea oogonului; ~andru (v. -andru), adj., (despre o floare) la care staminele sînt concrescute cu pistilul; ~anter (v. -anter), adj., cu staminele transformate în pistil; ~autozom (v. auto-, v. -zom), s. m., autozom care poartă gene feminizante, consecutiv unei translocații; ~oecie (v. -oecie), s. f., prezența numai de flori femele pe aceeași plantă.