gimbir¹ sn vz cimbir

gimbir² sm vz ghimber

* GIMBIR = GHIMBER.

gimbir n. Tr. V. cimbir.

gimbír, V. cimber.

cember sn vz cimbir¹

cimber sn vz cimbir¹

cimbir¹ sn [At: MOLDO VAN, Ț. N. 243 / V: cember, ~ber, ciumbăr, cium~, gimber, gi~ / Pl: ~uri / E: tc çenber, çember] (Reg) 1 Coc. 2 Batic de borangic purtat de femeile căsătorite. 3 Basma de lână. 4 Tulpan colorat purtat de femei tinere.

ciumbăr sn vz cimbir¹

ciumber sn vz cimbir¹

ciumbir sn vz cimbir¹

ghimber sm [At: PANȚU, PL.² / V: ghimbir, gimbir, imber, imbir, imbiriu / Pl: ~i / E: mg gyömber^[1]] Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom bogat în uleiuri aromatice (Zingiber officinale).

ghimbir sm vz ghimber

gimber sn vz cimbir

giumbir sn vz cimbir

imber sm vz ghimber

imbir sm vz ghimber

imbiriu sm vz ghimber

țimbiră^[1] sfs vz ghimber

❍ CIMBIR (pl. -ire) sn. 🎩 1 Un fel de basma turcească ¶ 2 Un fel de maramă ce poartă țărancele din județele de pe lîngă Dunăre ¶ 3 Olten. Gonciu [tc. čember].

GHIMBER, GHIMBIR sm. 🌿 Plantă, originară din India, cu rădăcina aromatică, întrebuințată la bucate (Zingiber officinale) (🖼 2362) [ung. gyömbér].

GHIMBER s. m. v. ghimbir.

GHIMBIR s. m. Plantă erbacee din regiunile subtropicale, al cărei rizom uscat e folosit în medicină și ca condiment pentru prepararea siropurilor sau a dulcețurilor (Zingiber officinale). – Variantă: ghimber s. m.

GHIMBER m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyömber

cimbir n. 1. (în județele de pe lângă Dunăre) maramă de bumbac cu puncte mari roșatice: să-ți cumperi cimbir și fes POP.; 2. Tr. (gimbir) ștergar cu care nașele îmbrobodesc mireasa. [Turc. ČEMBER].

ghimber m. 1. plantă originară din India, a cării rădăcină are gustul piperului (Zingiber); 2. rădăcina acestei plante întrebuințată ca aromă. [Ung. GYÖMBÉR].

cimbér n., pl. e (turc. čember, tulpan, basma, d. pers. čember, lucru învălătucit; bg. čumber, sîrb. čember, ngr. tzembéri, ĭașmac). Munt. Tulpan dirmea. – Și cimbel, cimbir și cĭumber. În Trans. címbir, gimbir și gĭumbir, tulpanu de borangic al mireselor și al femeilor măritate, peste care, cînd ĭese în lume, pun „cîrpa” (barișu). V. fachĭol.

ghimbér și -ír m. ca plantă și n. ca substanță (sîrb. gjumbir, ung. gyömbér, rus. inbirĭ, pol. imbir, germ. ingber, ingwer, fr. gingembre, it. zénzero, zenzévero, zenzóvero, sp. pg. gengibre, ar. zingebil, turc. zinğefil, zenğefil, ngr. tzintzevron, vgr. ziggiberis, lat. zingiber, zinziber). O plantă erbacee originară din sudu Asiiĭ și cultivată azĭ în Mexic și maĭ ales în Jamaĭca (zingiber officinále saŭ amómum zingiber). Rădăcina eĭ e aromatică și e bună contra durerilor de dințĭ, contra dispepsiiĭ atonice și p. cataplazme revulsive. – Se zicea și imbír^[1] (după rus. și pol.). V. zurumbat.

gĭumbir, V. cimber.

imbír, V. ghimber.

!ghimbir s. m.

ghimber/ghimbir s. m.

ghimber/ghimbir s. m.

ghimber.

cimbir (-re), s. n. – Acoperămînt de cap pentru femei, broboadă, basma. – Var. cimbel, cember. Mr. cimber. Tc. çember (Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσεμπέρι, alb. cember.

ghimber s. m. – Plantă erbacee tropicală, aromatică. – Var. (înv.) ghimbir, imbir. Mag. gyömber (Cihac, II, 601; Gáldi, Dict., 91), cf. sb., cr. gjumber; var., din rut. imber (sec. XVIII).

GHIMBER, ghimberi, s.m. (În special la sg.) Plantă originară din Asia (Zingiber officinale), al cărei rizom bulbos, cu aspect de homunculus, se utilizează, ras, tăiat felii sau uscat și măcinat, ca aromatizant pentru preparate culinare și de cofetărie; se comercializează proaspăt, întreg, felii conservate în sirop sau confiate și sub formă de pulbere de ghimber; var. ghimbir; engl. ginger

ZINGIBER Boehm., GHIMBER, fam. Zinberaceae. Gen cu cca 85 specii în regiunile tropicale ale Asiei. Plante erbacee, perene, cu rizom aromatic. Flori (label des, trilobat) pedunculate, în inflorescențe terminale, bractee mari, dense, în a căror axilă se află florile. Frunze lanceolate sau eliptice, înguste.

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.

cimbir (gimbir), cimbire, s.n. (reg.) învălitoare de cap pentru femeile căsătorite, făcută din borangic; văl de mireasă; tulpan, testemel, maramă, bariș, rariță, năframă, broboadă.

ghimbér, s.m. (reg.) Ghințură (Gentiana lutea L., Gentiana punctata L.). – Din magh. gyömber (DEX, MDA).