2 intrări

  • cimbir gimber gimbir giumbir
  • ghimber gimbir imber imbir imbiriu ghimbir

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gimbir2 sm vz ghimber

GHIMBÉR s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbír s. m.] – Din magh. gyömbér.

GHIMBÉR s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbír s. m.] – Din magh. gyömbér.

GHIMBÍR s. m. v. ghimber.

GHIMBÍR s. m. v. ghimber.

cimbír1 sn [At: MOLDO VAN, Ț. N. 243 / V: cembér, ~bér, ciumbắr, cium~, gimbér, gi~ / Pl: ~uri / E: tc çenber, çember] (Reg) 1 Coc. 2 Batic de borangic purtat de femeile căsătorite. 3 Basma de lână. 4 Tulpan colorat purtat de femei tinere.

ghimber sm [At: PANȚU, PL.2 / V: ghimbir, gimbir, imber, imbir, imbiriu / Pl: ~i / E: mg gyömber[1]] Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom bogat în uleiuri aromatice (Zingiber officinale).

  1. Etimonul corect ortografiat este gyömbér. — Ladislau Strifler

țimbi[1] sfs vz ghimber

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

GHIMBÍR s. m. Plantă erbacee din regiunile subtropicale, al cărei rizom uscat e folosit în medicină și ca condiment pentru prepararea siropurilor sau a dulcețurilor (Zingiber officinale). – Variantă: ghimbér s. m.

GHIMBÉR m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyömber

arată toate definițiile

Intrare: cimbir
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimbir
  • cimbirul
  • cimbiru‑
plural
  • cimbire
  • cimbirele
genitiv-dativ singular
  • cimbir
  • cimbirului
plural
  • cimbire
  • cimbirelor
vocativ singular
plural
gimber
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gimbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
giumbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghimber
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghimber
  • ghimberul
  • ghimberu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ghimber
  • ghimberului
plural
vocativ singular
plural
gimbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imber
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imbiriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghimbir
  • ghimbirul
  • ghimbiru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ghimbir
  • ghimbirului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghimber Zingiber gimbir imber imbir imbiriu ghimbir

  • 1. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rădăcină-de-piper-alb

etimologie: