gigantozaur sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: cf lat gigantosaurus] Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe.

GIGANTOZAUR s.m. Reptilă gigantică erbivoră din ordinul dinozaurienilor, lungă de aproape 40 m și avînd înfățișarea unei girafe. [Pron. -za-ur. / cf. lat. sc. gigantosaurus].

GIGANTOZAUR s. m. reptilă uriașă erbivoră dinozauriană, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. (< lat. gigantosaurus)

gigantozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. gigantozauri

gigantozaur (-za-ur) s. m., pl. gigantozauri

gigantozaur s. m. (sil. -za-ur), pl. gigantozauri

GIGANTO- „uriaș, colosal, imens”. ◊ gr. gigas antos „uriaș” > fr. giganto-, engl. id. > rom. giganto-. □ ~blast (v. -blast), s. n., eritroblast uriaș și nucleat; sin. gigantocromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., hematie mare anucleată; ~cromoblast (v. cromo-, v. -blast), s. n., gigantoblast*; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă tipografică de reproducere prin proiecție, pe formate mari; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă fabuloasă a giganților împotriva zeilor; ~manie (v. manie), s. f., tendință patologică de a prezenta totul în mod exagerat; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă uriașă dinozauriană erbivoră, din cretacic, cu corpul avînd aproape 40 m și cu membrele anterioare mai lungi decît cele posterioare.