gigantomanie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: ger Gigantomanie] (Rar) Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. corectat(ă)

GIGANTOMANIE s.f. Tendință de a prezenta totul exagerat sau de a plănui lucruri gigantice. [Gen. -iei. / < germ. Gigantomanie].

GIGANTOMANIE s. f. tendință de a prezenta totul exagerat, de a plănui lucruri gigantice. (< germ. Gigantomanie)

gigantomanie s. f., g.-d. art. gigantomaniei

GIGANTO- „uriaș, colosal, imens”. ◊ gr. gigas antos „uriaș” > fr. giganto-, engl. id. > rom. giganto-. □ ~blast (v. -blast), s. n., eritroblast uriaș și nucleat; sin. gigantocromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., hematie mare anucleată; ~cromoblast (v. cromo-, v. -blast), s. n., gigantoblast*; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă tipografică de reproducere prin proiecție, pe formate mari; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă fabuloasă a giganților împotriva zeilor; ~manie (v. manie), s. f., tendință patologică de a prezenta totul în mod exagerat; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă uriașă dinozauriană erbivoră, din cretacic, cu corpul avînd aproape 40 m și cu membrele anterioare mai lungi decît cele posterioare.