gigantomahie sf [At: DN³ / E: fr gigantomachie] Luptă mitică a giganților contra zeilor.

GIGANTOMAHIE s.f. Luptă mitică a giganților contra zeilor. [Gen. -iei. / < fr. gigantomachie, cf. gr. gigas – gigant, mache – luptă].

GIGANTOMAHIE s. f. 1. luptă mitică a giganților împotriva zeilor. 2. reprezentare artistică a acestei lupte. (< fr. gigantomachie)

gigantomahie f. Mit. lupta giganților cu zeii.

*gigantomahíe f. (vgr. gigantomahía). Mit. Lupta giganților cu zeiĭ. Descrierea acesteĭ lupte.

gigantomahie s. f., art. gigantomahia, g.-d. gigantomahii, art. gigantomahiei

gigantomahie s. f., art. gigantomahia, g.-d. gigantomahii, art. gigantomahiei

gigantomahie s. f., art. gigantomahia, g.-d. gigantomahii, art. gigantomahiei

GIGANTO- „uriaș, colosal, imens”. ◊ gr. gigas antos „uriaș” > fr. giganto-, engl. id. > rom. giganto-. □ ~blast (v. -blast), s. n., eritroblast uriaș și nucleat; sin. gigantocromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., hematie mare anucleată; ~cromoblast (v. cromo-, v. -blast), s. n., gigantoblast*; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă tipografică de reproducere prin proiecție, pe formate mari; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă fabuloasă a giganților împotriva zeilor; ~manie (v. manie), s. f., tendință patologică de a prezenta totul în mod exagerat; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă uriașă dinozauriană erbivoră, din cretacic, cu corpul avînd aproape 40 m și cu membrele anterioare mai lungi decît cele posterioare.