GIGANTOGRAFIE s. f. (Tipogr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din fr. gigantographie.

gigantografie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr gigantographie] (Pgr) Reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic.

GIGANTOGRAFIE, gigantografii, s. f. (Poligr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din fr. gigantographie.

GIGANTOGRAFIE s.f. (Poligr.) Procedeu de reproducere pe formate mari. [< fr. gigantographie, cf. gr. gigas – gigant, graphein – a scrie].

GIGANTOGRAFIE s. f. procedeu de reproducere în ofset a afișelor pe format mare. (< fr. gigantographie)

gigantografie (desp. -to-gra-) s. f., art. gigantografia, g.-d. gigantografii, art. gigantografiei

gigantografie (-to-gra-) s. f., art. gigantografia, g.-d. gigantografii, art. gigantografiei

gigantografie s. f. (sil. -gra-), art. gigantografia, g.-d. gigantografii, art. gigantografiei

GIGANTO- „uriaș, colosal, imens”. ◊ gr. gigas antos „uriaș” > fr. giganto-, engl. id. > rom. giganto-. □ ~blast (v. -blast), s. n., eritroblast uriaș și nucleat; sin. gigantocromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., hematie mare anucleată; ~cromoblast (v. cromo-, v. -blast), s. n., gigantoblast*; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă tipografică de reproducere prin proiecție, pe formate mari; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă fabuloasă a giganților împotriva zeilor; ~manie (v. manie), s. f., tendință patologică de a prezenta totul în mod exagerat; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă uriașă dinozauriană erbivoră, din cretacic, cu corpul avînd aproape 40 m și cu membrele anterioare mai lungi decît cele posterioare.