ghivent sn [At: MON. OF., ap. TDRG / V: ghev~, ghevint, ghevind, ~vint / Pl: ~uri / E: ger Gewinde] Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice sau conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară Si: filet, (iuz) ghint¹ (2).

GHIVENT, ghiventuri, s. n. Filet. Sapa se termină cu un ciot de braț, cu ghivent. BOGZA, A. Î. 50. – Variantă: ghevint s. n.

GHIVENT s. n. filet (1). (< germ. Gewinde)

GHIVENT ~uri n. Șanț pe suprafața unei piese, care permite asamblarea acesteia prin înșurubare cu altă piesă; filet. /<germ. Gewinde

ghivént și ghivínt n., pl. urĭ (germ. gewinde [d. winden, a suci, a învîrti], de unde vine și pol. gwind, gwint, rut. gvint, rus. vint. V. ghint și vincĭ). Spirala șurubuluĭ.

ghevent sn vz ghivent

ghevind sn vz ghivent

ghevint sn vz ghivent

ghivint sn vz ghivent

GHEVINT s. n. v. ghivent.

ghevent n. V. ghivint.

ghivint (ghevent) n. încolăcitura șurupului. [Nemț. GEWINDE].

ghivent s. n., pl. ghiventuri

ghivent s. n., pl. ghiventuri

ghivent s. n., pl. ghiventuri

ghivent

ghivint, -turi.

ghivent (ghiventuri), s. n. – 1. Șanț elicoidal pentru înfiletare. – 2. Filet. Germ. Gewinde (Tiktin). Este dublet de la ghint, s. n. (șanț elicoidal pentru înșurubare; șanț în formă de spirală făcut pe suprafața internă a unei arme de foc; țintă ornamentală) intrat prin intermediul pol. gwint, rut. gvint (Cihac, II, 120; Berneker 365). – Der. ghintui, vb. (a perfora, a înșuruba, a fileta; a face șanțul la armele de foc; a încrusta).

GHIVENT s. v. filet.

GHIVENT s. (TEHN.) filet. (~ la o piesă.)