11 definiții pentru ghiulea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghiulea sf [At: ZILOT, ap. ȘIO / Pl: ~ele / E: tc gülle] 1 Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită. 2 (Pop) Obuz. 3 (Spt) Minge șutată foarte puternic.

GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle.

GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle.

GHIULEÁ, ghilele, s. f. Proiectil sferic de metal, cu sau fără exploziv, la tunurile de tip vechi. Țipătul șuierător al ghiulelelor umplea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 21. Ghiulele turcești începură să curgă către dînșii. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Soarele e roșu ca o ghiulea de fier aprinsă. CARAGIALE, O. VII 96.

GHIULEÁ ~éle f. Proiectil sferic de metal (cu sau fără substanță explozivă), folosit în vechea artilerie. [Art. ghiuleaua] /<turc. gülle

ghiuleà f. glob de fier ce s’asvârle cu tunul, bombă. [Turc. GÜLÈ].

ghiuleá f., pl. ele (turc. güllé, pop. gürlé, de unde și bg. gĭule, ung. golvó). Boambă, glob de metal exploziv orĭ nu. V. obuz, șrapnel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle

ghiuleá s. f. (sil. ghiu-), art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghiuleá (ghiuléle), s. f. – Proiectil de tun. – Mr., megl. ghiule. Tc. ǵülle (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 730), cf. alb. ǵülje, bg. giulle.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ghiulea, ghiulele s. f. (sport.) 1. minge șutată cu putere (în fotbal). 2. minge violentă catapultată (în handbal) 3. puc izbit violent cu crosa (în hochei).

ghiulea caldă expr. (tox.) injecție intravenoasă cu o supradoză de drog, care poate provoca moartea consumatorului.

Intrare: ghiulea
  • silabație: ghiu-
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiulea
  • ghiuleaua
plural
  • ghiulele
  • ghiulelele
genitiv-dativ singular
  • ghiulele
  • ghiulelei
plural
  • ghiulele
  • ghiulelelor
vocativ singular
plural

ghiulea

  • 1. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Țipătul șuierător al ghiulelelor umplea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 21.
      surse: DLRLC
    • Ghiulele turcești începură să curgă către dînșii. D. ZAMFIRESCU, R. 234.
      surse: DLRLC
    • Soarele e roșu ca o ghiulea de fier aprinsă. CARAGIALE, O. VII 96.
      surse: DLRLC

etimologie: