11 definiții pentru ghiulea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ghiulea sf [At: ZILOT, ap. ȘIO / Pl: ~ele / E: tc gülle] 1 Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită. 2 (Pop) Obuz. 3 (Spt) Minge șutată foarte puternic.
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHIULEÁ, ghilele, s. f. Proiectil sferic de metal, cu sau fără exploziv, la tunurile de tip vechi. Țipătul șuierător al ghiulelelor umplea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 21. Ghiulele turcești începură să curgă către dînșii. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Soarele e roșu ca o ghiulea de fier aprinsă. CARAGIALE, O. VII 96.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIULEÁ ~éle f. Proiectil sferic de metal (cu sau fără substanță explozivă), folosit în vechea artilerie. [Art. ghiuleaua] /<turc. gülle
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghiuleà f. glob de fier ce s’asvârle cu tunul, bombă. [Turc. GÜLÈ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghiuleá f., pl. ele (turc. güllé, pop. gürlé, de unde și bg. gĭule, ung. golvó). Boambă, glob de metal exploziv orĭ nu. V. obuz, șrapnel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghiuleá s. f. (sil. ghiu-), art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ghiuleá (ghiuléle), s. f. – Proiectil de tun. – Mr., megl. ghiule. Tc. ǵülle (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 730), cf. alb. ǵülje, bg. giulle.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ghiulea, ghiulele s. f. (sport.) 1. minge șutată cu putere (în fotbal). 2. minge violentă catapultată (în handbal) 3. puc izbit violent cu crosa (în hochei).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ghiulea caldă expr. (tox.) injecție intravenoasă cu o supradoză de drog, care poate provoca moartea consumatorului.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ghiu-
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ghiulea
- 1. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Țipătul șuierător al ghiulelelor umplea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 21.surse: DLRLC
- Ghiulele turcești începură să curgă către dînșii. D. ZAMFIRESCU, R. 234.surse: DLRLC
- Soarele e roșu ca o ghiulea de fier aprinsă. CARAGIALE, O. VII 96.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba turcă güllesurse: DEX '98 DEX '09