2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.

ghiul3 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 221/12 / V: gul / Pl: ~uri / E: tc kül] (Înv) Cantitate mare.

ghiul2 sn [At: H V, 375 / Pl: ? / E: cf gealău] Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.

ghiul1 sn [At: DEX-S / Pl: ~uri / E: tc kül] Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase).

GHIUL, ghiuluri, s. n. (Turcism rar) Scul. Ghiuluri de bumbac, Teancuri de postav, Tot marfă d-a scumpă. TEODORESCU, P. P. 85.

GHIUL ~uri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre prețioase). /<turc. kül

ghiul n. scul de tort: ghiuluri de bumbac POP. [Turc. KÜL].

2) ghĭul n., pl. urĭ (turc. pers. gül, roză, rozetă). Vechĭ. Rar. Rozetă de diamante în prejuru uneĭ petre la un inel.

1) ghĭul și gul n., pl. urĭ (turc. küll, totalitate). Vechĭ. Mulțime, cîrd: ghĭulurĭ de Tătarĭ. Azĭ (ghĭul). Munt. Olt. Scul: ghĭulurĭ de bumbac. – În Ban. gulă, pl. e, cîrd, cireadă: gule de boĭ.

GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui.

GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui.

ghiu2 sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr gui] Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei.

GHIU s.n. (Mar.) Suport de lemn fixat aproape de baza catargului pe care se leagă marginea de jos a velei; bum. [< fr. gui].

GHIU s. n. bară de lemn sau de metal fixată aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr. gui)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiu [pron. ghiŭ] s. n., art. ghíul; pl. ghíuri

ghiu s. n. [pron. ghiu], art. ghíul; pl. ghíuri

arată toate definițiile

Intrare: ghiul
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiul
  • ghiulul
  • ghiulu‑
plural
  • ghiuluri
  • ghiulurile
genitiv-dativ singular
  • ghiul
  • ghiulului
plural
  • ghiuluri
  • ghiulurilor
vocativ singular
plural
gul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghiu
  • pronunție: ghiŭ
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiu
  • ghiul
  • ghiu‑
plural
  • ghiuri
  • ghiurile
genitiv-dativ singular
  • ghiu
  • ghiului
plural
  • ghiuri
  • ghiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiul gul

etimologie:

ghiu

  • 1. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei.
    surse: DEX '09 DN sinonime: bum (s.n.)

etimologie: