opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.

ghiul1 sn [At: DEX-S / Pl: ~uri / E: tc kül] Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase).

ghiul2 sn [At: H V, 375 / Pl: ? / E: cf gealău] Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.

ghiul3 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 221/12 / V: gul / Pl: ~uri / E: tc kül] (Înv) Cantitate mare.

GHIUL, ghiuluri, s. n. (Turcism rar) Scul. Ghiuluri de bumbac, Teancuri de postav, Tot marfă d-a scumpă. TEODORESCU, P. P. 85.

GHIUL ~uri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre prețioase). /<turc. kül

ghiul n. scul de tort: ghiuluri de bumbac POP. [Turc. KÜL].

2) ghĭul n., pl. urĭ (turc. pers. gül, roză, rozetă). Vechĭ. Rar. Rozetă de diamante în prejuru uneĭ petre la un inel.

1) ghĭul și gul n., pl. urĭ (turc. küll, totalitate). Vechĭ. Mulțime, cîrd: ghĭulurĭ de Tătarĭ. Azĭ (ghĭul). Munt. Olt. Scul: ghĭulurĭ de bumbac. – În Ban. gulă, pl. e, cîrd, cireadă: gule de boĭ.

GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui.

GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui.

ghiu2 sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr gui] Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei.

gul sn vz ghiul3

GHIU s.n. (Mar.) Suport de lemn fixat aproape de baza catargului pe care se leagă marginea de jos a velei; bum. [< fr. gui].

GHIU s. n. bară de lemn sau de metal fixată aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr. gui)

gul, V. ghĭul.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghiul s. n., pl. ghiuluri

ghiul s. n., pl. ghiuluri

ghiul s. n., pl. ghiuluri

ghiu (nav.) [pron. g’iŭ] s. n., art. ghiul; pl. ghiuri

ghiu [pron. ghiŭ] s. n., art. ghiul; pl. ghiuri

ghiu s. n. [pron. ghiu], art. ghiul; pl. ghiuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghiul (ghiuluri), s. n. – 1. Piatră prețioasă incrustată într-un inel. – 2. (Arg.) Inel, bijuterie. Tc. ǵül „trandafir” (Șeineanu, II, 183). – Der. ghiular, s. m. (Arg., bijutier). Din aceeași familie face parte ghiurghiuliu, adj. (trandafiriu), din tc. ǵülǵüli (Tiktin). Toate aceste cuvinte sînt înv.

ghiul (ghiuluri), s. n. – Mulțime, cantitate mare. Tc. kül (Șeineanu, II, 183). Sec. XIX, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ghiul, ghiuluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârd, mulțime. 2. scul de tort sau de bumbac.

Intrare: ghiul
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiul
  • ghiulul
  • ghiulu‑
plural
  • ghiuluri
  • ghiulurile
genitiv-dativ singular
  • ghiul
  • ghiulului
plural
  • ghiuluri
  • ghiulurilor
vocativ singular —
plural —
gul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghiu
  • pronunție: ghiŭ
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiu
  • ghiul
  • ghiu‑
plural
  • ghiuri
  • ghiurile
genitiv-dativ singular
  • ghiu
  • ghiului
plural
  • ghiuri
  • ghiurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghiul, ghiulurisubstantiv neutru

  • 1. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). DEX '09 DEX '98
    sinonime: inel
  • 2. turcism (învechit) rar Scul. DLRLC
    sinonime: scul
    • format_quote Ghiuluri de bumbac, Teancuri de postav, Tot marfă d-a scumpă. TEODORESCU, P. P. 85. DLRLC
etimologie:

ghiu, ghiurisubstantiv neutru

  • 1. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. DEX '09 DN
    sinonime: bum
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.