2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ghiul2 sn [At: H V, 375 / Pl: ? / E: cf gealău] Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.

ghiul1 sn [At: DEX-S / Pl: ~uri / E: tc kül] Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase).

ghiul3 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 221/12 / V: gul / Pl: ~uri / E: tc kül] (Înv) Cantitate mare.

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.

GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase). – Din tc. kül.

GHIUL, ghiuluri, s. n. (Turcism rar) Scul. Ghiuluri de bumbac, Teancuri de postav, Tot marfă d-a scumpă. TEODORESCU, P. P. 85.

ghiul s. n., pl. ghiúluri

ghiúl (ghiúluri), s. n.1. Piatră prețioasă incrustată într-un inel. – 2. (Arg.) Inel, bijuterie. Tc. ǵül „trandafir” (Șeineanu, II, 183). – Der. ghiular, s. m. (Arg., bijutier). Din aceeași familie face parte ghiurghiuliu, adj. (trandafiriu), din tc. ǵülǵüli (Tiktin). Toate aceste cuvinte sînt înv.

ghiúl (ghiúluri), s. n. – Mulțime, cantitate mare. Tc. kül (Șeineanu, II, 183). Sec. XIX, înv.

GHIUL ~uri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre prețioase). /<turc. kül

ghiul, ghiúluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârd, mulțime. 2. scul de tort sau de bumbac.

ghiul n. scul de tort: ghiuluri de bumbac POP. [Turc. KÜL].

2) ghĭul n., pl. urĭ (turc. pers. gül, roză, rozetă). Vechĭ. Rar. Rozetă de diamante în prejuru uneĭ petre la un inel.

1) ghĭul și gul n., pl. urĭ (turc. küll, totalitate). Vechĭ. Mulțime, cîrd: ghĭulurĭ de Tătarĭ. Azĭ (ghĭul). Munt. Olt. Scul: ghĭulurĭ de bumbac. – În Ban. gulă, pl. e, cîrd, cireadă: gule de boĭ.

ghiu2 sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr gui] Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei.

GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui.

GHIU, ghiuri, s. n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui.

ghiu [pron. ghiŭ] s. n., art. ghíul; pl. ghíuri

GHIU s.n. (Mar.) Suport de lemn fixat aproape de baza catargului pe care se leagă marginea de jos a velei; bum. [< fr. gui].

GHIU s. n. bară de lemn sau de metal fixată aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr. gui)

arată toate definițiile

Intrare: ghiul
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiul
  • ghiulul
  • ghiulu‑
plural
  • ghiuluri
  • ghiulurile
genitiv-dativ singular
  • ghiul
  • ghiulului
plural
  • ghiuluri
  • ghiulurilor
vocativ singular
plural
gul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghiu
  • pronunție: ghiŭ
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiu
  • ghiul
  • ghiu‑
plural
  • ghiuri
  • ghiurile
genitiv-dativ singular
  • ghiu
  • ghiului
plural
  • ghiuri
  • ghiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiul gul

  • 1. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre prețioase).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: inel
  • exemple
    • Ghiuluri de bumbac, Teancuri de postav, Tot marfă d-a scumpă. TEODORESCU, P. P. 85.
      surse: DLRLC

etimologie:

ghiu

  • 1. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui din pupa unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei.
    surse: DEX '09 DN sinonime: bum

etimologie: