2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi.

GHIORȚĂÍ, pers. 3 ghiórțăie, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.; despre intestine) A chiorăi. – Ghiorț + suf. -ăi.

ghiorțăi vi [At: DA / Pzi: ghiorțăi / E: ghiorț] (Pfm) 1 A bea cu înghițituri mari. 2 (D. intestine) A chiorăi. corectată

GHIORȚĂÍ, ghiórțăi, vb. IV. Intranz. A chiorăi. (Fig.) Ghiorțăie pe matca văii Gîrla sughițînd a foame. BENIUC, V. 53.

A GHIORȚĂÍ pers. 3 ghiórțăie 1. tranz. pop. fam. (lichide) A înghiți cu lăcomie, producând un sunet caracteristic; a bea cu înghițituri mari, făcând „ghiorț-ghiorț”. 2. intranz. pop. fam. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, provocat de mișcarea gazelor în interior; a face „ghiorț-ghiorț”; a chiorăi. /ghiorț + suf. ~ăi

ghĭórțăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. ghĭorț; sîrb. krčati, a ghĭorăi, vorbind de mațe). Fac „ghĭorț” înghițind. V. înghĭorțăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiorțăí (a ~) (ghior-) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3 să ghiórțăie

ghiorțăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. ghiórțăie, imperf. 3 sg. ghiorțăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIORȚĂÍ vb. v. chiorăi.

Intrare: ghiorțăire
ghiorțăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiorțăire
  • ghiorțăirea
plural
  • ghiorțăiri
  • ghiorțăirile
genitiv-dativ singular
  • ghiorțăiri
  • ghiorțăirii
plural
  • ghiorțăiri
  • ghiorțăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghiorțăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiorțăi
  • ghiorțăire
  • ghiorțăit
  • ghiorțăitu‑
  • ghiorțăind
  • ghiorțăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ghiorțăie
(să)
  • ghiorțăie
  • ghiorțăia
  • ghiorțăi
  • ghiorțăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ghiorțăie
(să)
  • ghiorțăie
  • ghiorțăiau
  • ghiorțăi
  • ghiorțăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiorțăi

etimologie:

  • Ghiorț + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09