3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.

ghionoi sn [At: DAMÉ, T. 38 / V: gheu~ / Pl: ~oaie / E: nct] Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul din capete și în formă de ciocan la celălalt capăt.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Tîrnăcop cu un capăt ascuțit și cu celălalt în formă de ciocan, întrebuințat la săpatul și cioplitul pietrelor în lucrările de abataj, la exploatări carbonifere și mai ales miniere. – Pronunțat: ghi-o-.

GHIONÓI ~oáie n. Târnăcop cu un braț lung și ascuțit la un capăt, iar cu celălalt în formă de ciocan, folosit în lucrări miniere. /Din chionoaie

GHIONOI s. m. (ȚR) Masculul ciocănitoarei. Viind ghionoiul, pică sînge de la el peste ranele lor și-i înviiază. F 1777, 164r. Etimologie: ghionoaie. Vezi și ghionoaie.

gheonoiu (ghionoiu) m. 1. bărbățelul gheonoaiei; 2. Tr. un fel de târnăcop (aluziune la ciocănitul pasării): gheonoiul se întrebuințează ca și târnăcopul.

ghionóĭ n., pl. oaĭe (d. ghionoaĭe, ca și fr. pic, ghionoaĭe și tîrnăcop. V. ghin. Munt. Trans. Tîrnăcop (c’un singur cĭoc). – Și gheonoĭ și gheunoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghionói (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoáie

ghionói (instrument) s. n. (sil. ghi-o-), pl. ghionoáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIONÓI s. (TEHN.) (prin Maram. și Transilv.) sapă, (prin Transilv.) știoacă. (~ se folosește la lucrările de abataj.)

GHIONOI s. (TEHN.) (prin Maram. și Transilv.) sapă, (prin Transilv.) știoacă. (~ se folosește la lucrările de abataj.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GHIONOIU, fam. (Vr; Sc), < subst.

Intrare: Ghionoiu
Ghionoiu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ghionoiu
Intrare: ghionoiu
ghionoiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghionoi
  • silabație: ghi-o-noi info
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoi
  • ghionoiul
  • ghionoiu‑
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaiele
genitiv-dativ singular
  • ghionoi
  • ghionoiului
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiul
  • gheunoiu‑
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiului
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghionoi gheunoi

  • 1. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sapă (unealtă) știoacă

etimologie: