ghindar sm [At: ALEXANDRESCU, M. 294 / Pl: ~i / E: ghindă + -ar] 1 (Bot; Mun) Stejar. 2 (Orn; Buc) Gaiță. 3 (Reg) Pește nedefinit mai îndeaproape.

GHINDÁR, ghindari, s. m. (Munt., rar) Stejar. Țăranul nostru... Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. Tufani, palteni, ghindari se îngroziră foarte. ALEXANDRESCU, M. 294.

GHINDÁR ~i m. rar Arbore cu tulpina înaltă și groasă, având scoarța adânc brăzdată, coroană larg ramificată, frunze neregulat crestate, fructul-ghindă și lemn foarte dur, întrebuințat în industrie și pentru construcții; stejar. /ghindă + suf. ~ar

ghindar m. 1. Bot. stejar (GR. AL.); 2. Zool. Buc. gaiță. [Lat. GLANDARIUS].

ghindár m. (d. ghindă). Munt. Rar. Stejar. Bucov. Gaiță (gárrulus glandulárius).

gindar sm vz ghindar

1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).

ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári

ghindár s. m., pl. ghindári

GHINDÁR s. v. gaiță, stejar.

ghindar s. v. GAIȚĂ. STEJAR.