3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec.

GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec.

GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană.

GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană.

ghinț2 sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~uri / E: nct] Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. corectată

ghinț1 sn [At: MARIAN, D. 199 / V: (sg refăcut după pl) ~țură sf / Pl: ~uri / E: nct][1] incompletă în original

  1. Definiție incompletă în original. — cata

ghințură1 sf [At: PANȚU, PL.2 / V: (pop) ențură, enzură, ințură, gințură, guzu~ / Pl: ~ri / E: ns cf gențiană] (Bot; pop) Gențiană (Gentiana cruciata excisa, lutea sau punctata).

țințură[1] sf vz ghințură1 corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ținzură sf vz ghinzură[1]

  1. Cuv. ghinzură nu este definit în MDA2. Posibil să fie vorba de o greșeală de tipar în loc de cuv. ghințură, dar nici aici nu este consemnată varianta de față — LauraGellner

GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. Ace, sule, clește, pilă, ciocan, ghinț... tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81.

GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. Gențiană.

GHINȚ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec.

ghinț n. Mold. lemnul de care se servă cismarul spre a lărgi cisma: clește, pilă, ciocan, ghinț CR. [Origină necunoscută].

ghințură f. Bot. fierea-pământului: amar ca ghințura. [Rut. GHINDZURA].

2) ghinț n., pl. urĭ. Nord. O unealtă de lemn cu care cizmaru lărgește ghetele.

1) ghinț n., pl. urĭ. Pl. Ghindurĭ multe și micĭ care se fac pe la gît, mînĭ și picĭoare cînd eștĭ răcit. – Din pl. ghințurĭ, există și un sing. ghințură, pl. ĭ.

ghințúră, dințúră și ințúră f., pl. ĭ (rut. gindzura, bg. sîrb. lincura, d. germ. enzian, it. genziana, d. lat. gentiana). Pop. Gențiană. – La Acad. și Cdr. ghínțură, la Pascu (R. C. 1938, 118) -úră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghínțură s. f., g.-d. art. ghínțurei; pl. ghínțure

arată toate definițiile

Intrare: ghințuri
ghințuri substantiv neutru
substantiv neutru (N91)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ghințuri
  • ghințurile
genitiv-dativ singular
plural
  • ghințuri
  • ghințurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghinț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghi
  • ghințul
  • ghințu‑
plural
  • ghințuri
  • ghințurile
genitiv-dativ singular
  • ghi
  • ghințului
plural
  • ghințuri
  • ghințurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghințură
ghințură (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghințură
  • ghințura
plural
  • ghințure
  • ghințurele
genitiv-dativ singular
  • ghințure
  • ghințurei
plural
  • ghințure
  • ghințurelor
vocativ singular
plural
gințură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guzură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghințură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghințură
  • ghințura
plural
  • ghințuri
  • ghințurile
genitiv-dativ singular
  • ghințuri
  • ghințurii
plural
  • ghințuri
  • ghințurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghinț

  • 1. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ace, sule, clește, pilă, ciocan, ghinț... tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

ghințură gințură guzură

etimologie:

  • cf. gențiană
    surse: DEX '98 DEX '09