ghinț² sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~uri / E: nct] Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. corectat(ă)

ghinț¹ sn [At: MARIAN, D. 199 / V: (sg refăcut după pl) ~țură sf / Pl: ~uri / E: nct]^[1] incompletă în original

ghințură¹ sf [At: PANȚU, PL.² / V: (pop) ențură, enzură, ințură,^[1] gințură, guzu~ / Pl: ~ri / E: ns cf gențiană] (Bot; pop) Gențiană (Gentiana cruciata excisa, lutea sau punctata).

ghințură² sf vz ghinț¹

gințură sf vz ghințură

guzură sf vz ghințură

jințură^[1] sf vz ghințură

țințură^[1] sf vz ghințură¹ corectat(ă)

FIERE sf. 1 🫀 Lichid verde-gălbuiu, foarte amar secretat de ficat: amar ca ~a; după credința poporului, bășica ce conține fierea poate să crape în om de supărare mare sau de osteneală: plesni ~a într’însa de necaz ISP.; Și du-te de adu apă, Că fierea în mine crapă PANN. ¶ 2 Fig. Amărăciune, supărare, necaz ¶ 3 🌿 FIEREA-PĂMÎNTULUI, plantă cu flori roșietice, rar albe, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei febrifuge, stomahice, etc. (Erythraea centaurium) (🖼 2095); – numele unei alte plante numite și „frigurică” – = GHINȚURĂ; – = CĂLBAZĂ 2 [lat. *fĕle].

* GENȚIANĂ sf. 🌿 = GHINȚURĂ; CUPE [lat.].

GHINȚ sbst. 🔧 Unealtă a cizmarului de care se servește spre a lărgi încălțămintea.

GHINȚURĂ sf. 🌿 Mai multe specii de plante, cu flori albastre sau galbene, îngrădite într’un buchet la vîrful tulpinei; rădăcina lor are proprietăți tonice și febrifuge; numite și „ințură”, „ochincea”, „fierea-pământului”, etc. (Gentiana cruciata) (🖼 2368), (G. lutea; G. punctata) [deform. din lat. gentiana].

GINȚURĂ – GHINȚURĂ: ochii albaștri ai gințurei... mă priveau cu stăruință (N.-UR.).

INȚURĂ sf. 🌿 1 Plantă ierboasă, cu tulpina vîrtoasă care poate ajunge pînă la 1,25 metri înălțime, cu frunze mari, eliptice și flori galbene; crește pe coastele munților; numită și „ochimea” (Gentiana lutea) (🖼 2669) ¶ 2 GHINȚURĂ ¶ 3 = LUMÎNĂRICA-PĂMÎNTULUI.

OCHINCEA (pl. -cele) sf. 🌿 1 = GHINȚURĂ ¶ 2 pl. = CUPE.

GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. Ace, sule, clește, pilă, ciocan, ghinț... tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81.

GHINȚURĂ, ghințure, s. f. Gențiană.

GHINȚ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec.

ghinț n. Mold. lemnul de care se servă cismarul spre a lărgi cisma: clește, pilă, ciocan, ghinț CR. [Origină necunoscută].

ghințură f. Bot. fierea-pământului: amar ca ghințura. [Rut. GHINDZURA].

1) ghinț n., pl. urĭ. Pl. Ghindurĭ multe și micĭ care se fac pe la gît, mînĭ și picĭoare cînd eștĭ răcit. – Din pl. ghințurĭ, există și un sing. ghințură, pl. ĭ.

2) ghinț n., pl. urĭ. Nord. O unealtă de lemn cu care cizmaru lărgește ghetele.

ghințúră, dințúră și ințúră f., pl. ĭ (rut. gindzura, bg. sîrb. lincura, d. germ. enzian, it. genziana, d. lat. gentiana). Pop. Gențiană. – La Acad. și Cdr. ghínțură, la Pascu (R. C. 1938, 118) -úră.

ințúră, V. ghințură.

ghinț s. n., pl. ghințuri

ghințură s. f., g.-d. art. ghințurei; pl. ghințure

ghinț s. n., pl. ghințuri

ghințură s. f., g.-d. art. ghințurei; pl. ghințure

ghinț s. n., pl. ghințuri

ghințură s. f., g.-d. art. ghințurei; pl. ghințure

ghințură (ghințuri), s. f. – Gențiană (Gentiana cruciata, punctata, excisa). – Var. (d)ințură. Din germ. Gentiana. – Din rum. provine rut. g’enzura (Miklosich, Wander., 15); ca și sb. lincura (Candrea, Elemente, 406).

GHINȚURĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

GHINȚURĂ s. v. gențiană.

ghințură s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUI. POTROACĂ. ȚINTAURĂ.

GHINȚURĂ s. (BOT.; Gentiana) gențiană, (reg.) cupe (pl.), ochincea, șerpînță, fierea-pămîntului.

ghințuri s.n. pl. (reg.) piftii, răcituri.

ghinț, ghințuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp.

ghințúră, s.f. Plantă cu tulpina până la un metru înălțime și frunze mari, late, de culoare verde-albăstruie, cu flori galbene; ghimbere (de munte) (din fam. Gentianaceae). ■ Se găsește pe coastele însorite, uneori în zona alpină sau subalpină, din Munții Rodnei. ■ (med. pop.) Utilizat ca stimulent al funcțiilor gastrice și ca febrifug. ■ Folosirea frecventă a rizomului, în med. pop., dar și la prepararea vinurilor amare, a determinat scăderea numerică a plantei. ■ Declarat monument al naturii; plantă ocrotită de lege. – Formă pop. din gențiană (DEX); din germ. Gentiana (DER). ■ Cuv. rom. > ucr. gindzura (Miklosich, după DER).

ghințură, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpina până la un metru înălțime și frunze mari, late, de culoare verde-albăstruie, cu flori galbene. Se găsește pe coastele însorite, uneori în zona alpină sau subalpină, din Munții Rodnei. Utilizarea frecventă a rizomului în medicina populară, dar și la prepararea vinurilor amare, a determinat scăderea numerică a plantei. Monument al naturii; plantă ocrotită de lege (Nădișan, 2000: 51; Monumente, 1976: 64). – Formă pop. din gențiană (< lat. gentiana) (DEX); din germ. Gentiana (DER). Cuv. rom. > ucr. gindzura (Miklosich, cf. DER).