opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.

GHILIT1 s. n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili.

GHILIT1 s. n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili.

ghilit2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: ghili] (Reg; d. pânză) Care a fost albit (prin înmuierea în apă și întinderea repetată la Soare).

ghilit1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: ghili] (Reg) Ghilire.

GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit2 prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – V. ghili.

GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Mold.; despre pînză) Înălbit. Purtînd pe cap un val de pînză ghilită. ALECSANDRI, la TDRG.

GHILI, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.

GHILI, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.

ghili vt [At: DA ms / Pzi: ~lesc / E: ucr билити] (Reg) A înălbi o pânză prin înmuierea în apă și întinderea repetată la Soare.

bill s.n. (în Anglia) 1 Proiect de lege propus parlamentului englez. 2 Lege votată de parlament. • pl. – uri. /<engl., fr. bill.

BILI (-lesc) Trans. Mold., mai adesea GHILI I. vb. tr. A nălbi (pînză). II. vb. refl. 1 A se nălbi: întinzînd pînzele în grădină pe iarbă să se bilească (RET.) 2 A se sulemeni [srb. bijeliti, rut. biliti].

BILI vb. IV v. ghili.

GHILI, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; cu privire la o pînză) A înălbi prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. Mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză. CREANGĂ, A. 66. – Variantă: bili vb. IV.

A GHILI ~esc tranz. reg. (pânză) A albi muind în apă și întinzând la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghilit (reg.) s. n.

ghilit s. n.

ghili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilesc, imperf. 3 sg. ghilea; conj. prez. 3 să ghilească

ghili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilesc, imperf. 3 sg. ghilea; conj. prez. 3 sg. și pl. ghilească

Intrare: ghilit (adj.)
ghilit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghilit
  • ghilitul
  • ghilitu‑
  • ghilită
  • ghilita
plural
  • ghiliți
  • ghiliții
  • ghilite
  • ghilitele
genitiv-dativ singular
  • ghilit
  • ghilitului
  • ghilite
  • ghilitei
plural
  • ghiliți
  • ghiliților
  • ghilite
  • ghilitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ghilit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghilit
  • ghilitul
  • ghilitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ghilit
  • ghilitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: ghili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghili
  • ghilire
  • ghilit
  • ghilitu‑
  • ghilind
  • ghilindu‑
 singular plural
  • ghilește
  • ghiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghilesc
 (să)
  • ghilesc
  • ghileam
  • ghilii
  • ghilisem
a II-a (tu)
  • ghilești
 (să)
  • ghilești
  • ghileai
  • ghiliși
  • ghiliseși
a III-a (el, ea)
  • ghilește
 (să)
  • ghilească
  • ghilea
  • ghili
  • ghilise
plural I (noi)
  • ghilim
 (să)
  • ghilim
  • ghileam
  • ghilirăm
  • ghiliserăm
  • ghilisem
a II-a (voi)
  • ghiliți
 (să)
  • ghiliți
  • ghileați
  • ghilirăți
  • ghiliserăți
  • ghiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ghilesc
 (să)
  • ghilească
  • ghileau
  • ghiliră
  • ghiliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bili
  • bilire
  • bilit
  • bilitu‑
  • bilind
  • bilindu‑
 singular plural
  • bilește
  • biliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bilesc
 (să)
  • bilesc
  • bileam
  • bilii
  • bilisem
a II-a (tu)
  • bilești
 (să)
  • bilești
  • bileai
  • biliși
  • biliseși
a III-a (el, ea)
  • bilește
 (să)
  • bilească
  • bilea
  • bili
  • bilise
plural I (noi)
  • bilim
 (să)
  • bilim
  • bileam
  • bilirăm
  • biliserăm
  • bilisem
a II-a (voi)
  • biliți
 (să)
  • biliți
  • bileați
  • bilirăți
  • biliserăți
  • biliseți
a III-a (ei, ele)
  • bilesc
 (să)
  • bilească
  • bileau
  • biliră
  • biliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghilit, ghilităadjectiv

  • 1. regional (Despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). DEX '09 DLRLC
    sinonime: înălbit
    • format_quote Purtînd pe cap un val de pînză ghilită. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi ghili DEX '09 DEX '98

ghilitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi ghili DEX '98 DEX '09

ghili, ghilescverb

  • 1. regional A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. DLRLC
    • format_quote Mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză. CREANGĂ, A. 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.